Subscrieți-vă la buletinul informativ CompellingTruth.org:

În general, nu este nimic greșit în a te ruga în scris. Rugăciunile scrise pot fi utile într-o varietate de moduri – de la calmarea nervilor înainte de a ne ruga în public până la a ne oferi un exemplu despre cum să ne rugăm. Unii consideră că scrierea rugăciunilor zilnice este un mod util de a se exprima pe deplin și de a păstra o evidență a credincioșiei lui Dumnezeu față de rugăciunile anterioare. Deși există beneficii ale rugăciunilor scrise, există și câteva atenționări de luat în considerare.
Când se roagă în public într-un cadru mai formal, cum ar fi o slujbă, un eveniment sau o dedicație, unii consideră că este util să își scrie rugăciunea în prealabil. Petrecerea timpului pentru a vă gândi cu adevărat la ceea ce îi spuneți lui Dumnezeu pentru gloria Sa și pentru edificarea celorlalți nu este niciodată un lucru rău. Scrierea rugăciunii cuiva înainte de a se ruga poate ajuta să se asigure că vă rugați ceea ce intenționați și, de asemenea, poate ajuta la eliminarea pauzelor ciudate sau a formulărilor care ar putea distrage atenția celorlalți care se roagă împreună cu dumneavoastră.
Atâta timp cât rugăciunea este sănătoasă din punct de vedere biblic și persoana care o rostește o gândește cu adevărat, nu este greșit nici să rostești o rugăciune pe care a scris-o altcineva. De exemplu, există multe devoționale care includ rugăciuni scrise pentru a vă ajuta să răspundeți la ceea ce ați învățat despre. De asemenea, avem înregistrări de rugăciuni scrise de creștini care au trăit în trecut. Astfel de rugăciuni scrise pot servi drept ghiduri utile în învățarea și aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Biblia are exemple de rugăciuni scrise. Acestea demonstrează că nu este greșit să ne scriem rugăciunile; ele servesc, de asemenea, drept ghid în modul în care ne rugăm. După cum recunoaște Scriptura, „nu știm pentru ce să ne rugăm așa cum ar trebui” (Romani 8:26). Psalmii sunt de ajutor atunci când navigăm prin emoții foarte profunde de durere sau de bucurie, ne ajută să știm cum să exprimăm aceste lucruri lui Dumnezeu și cum să ne îndreptăm inima spre adevăr în mijlocul propriei noastre confuzii. Psalmul 51 este util pentru a te ruga prin care să te pocăiești de păcatul din viața ta, Psalmii 42 și 73 sunt rugăciuni utile atunci când ești deprimat sau descurajat în credință, Psalmul 34 este o rugăciune de laudă către Domnul. Epistolele Noului Testament au multiple exemple despre ce trebuie să ne rugăm pentru ceilalți credincioși, pentru alții și pentru noi înșine (Efeseni 1:15-23; 3:14-21; Filipeni 1:3-11; Coloseni 1:9-14; 1 Tesaloniceni 3:9-13; 2 Tesaloniceni 1:3; 1 Timotei 2:1-4).

Chiar cea mai cunoscută rugăciune scrisă ne-a fost dată de Isus Însuși. El a spus: „Rugați-vă deci așa: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău’. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi am iertat datornicilor noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește pe noi de cel rău” (Matei 6, 9-13). Aceasta este cunoscută sub numele de Rugăciunea Domnească. Isus le-a oferit ucenicilor Săi un model de urmat. Exemplul Său începe cu venerarea lui Dumnezeu și cu recunoașterea faptului că El și voința Sa sunt mai mari decât noi. El ne învață importanța de a-I cere lui Dumnezeu să ne împlinească nevoile zilnice și importanța iertării. Fără această rugăciune scrisă care să ne ghideze, am putea pune multe lucruri în dezordine în rugăciunile noastre către Dumnezeu.
Împreună cu avertismentul ca orice rugăciune scrisă să fie solidă din punct de vedere biblic, vine și avertismentul că rostirea unei rugăciuni scrise are puțină valoare dacă nu vine din inimă. Aceleași două atenționări se aplică în egală măsură rugăciunilor noastre tăcute sau vorbite. Chiar înainte ca Isus să dea un model de rugăciune, El a spus: „Și când vă rugați, nu îngrămădiți fraze goale, cum fac neamurile, căci ele cred că vor fi ascultate pentru multele lor cuvinte. Nu vă asemănați cu ei, căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie mai înainte de a-i cere” (Matei 6:7-8). Rugăciunea nu este o formă de incantație în care Dumnezeu ne ascultă doar dacă repetăm formula potrivită. De asemenea, ea nu este menită să fie memorată și lipsită de sens. Dumnezeu este mai interesat de inimile noastre decât de cuvintele noastre propriu-zise. Atunci când ne rugăm, trebuie să fim atenți ca noi să comunicăm cu adevărat cu Dumnezeu, nu doar să recităm cuvinte.
Scopul rugăciunii este acela de a avea o relație cu Creatorul nostru. Acest lucru înseamnă că ar trebui să ne apropiem de El cu admirație și respect, dar și să înțelegem că El dorește să ne cunoască intim. Privilegiul rugăciunii ne este acordat prin Isus Hristos. Prin lucrarea Sa de pe cruce putem avea acces la Dumnezeu, prin harul Său și primit prin credință (Evrei 4:14-16; 10:19-23; Efeseni 2:8-10). Fie că ne rugăm verbal, în gând sau în scris, și fie că ne rugăm cu propriile noastre cuvinte sau cu cele scrise de altcineva, trebuie să ne amintim cui ne rugăm. Trebuie să ne rugăm cu sinceritate, cu inimile cu adevărat îndreptate spre Dumnezeu.
Rugaciunile scrise pot fi utile în mai multe moduri. Dar rugăciunile scrise nu ar trebui să fie singurul nostru mijloc de a ne ruga lui Dumnezeu, deoarece nu vom avea niciodată o relație intimă cu El prin intermediul unui scenariu. Fie că repetăm „Tatăl nostru”, fie că repetăm „Tatăl nostru”, sau propria noastră rugăciune repetitivă pe care o rostim mai mult ca un reflex decât orice altceva, o rugăciune fără inima și onestitatea noastră în spatele ei nu valorează mare lucru. De ce să ascunzi sau să dai cu parul peste ceea ce gândești și simți cu adevărat? El știe deja. Dacă o rugăciune scrisă vă ajută să comunicați mai bine cu Dumnezeu, atunci folosiți-o. Mai presus de orice, roagă-te lui Dumnezeu în mod sincer și continuu (1 Tesaloniceni 5:17).