Cu mult timp în urmă, am fost învățat că două animale sunt de specii diferite dacă nu se pot încrucișa pentru a forma urmași fertili și viabili. Mie mi se pare o definiție logică, funcțională și necomplicată – chiar dacă este una oarecum limitată. Poate că autorii au dat peste o metodă alternativă utilă de definire a unei specii în cazul în care capacitatea de a observa sau de a realiza încrucișările corespunzătoare este limitată. Atât în comentariul care însoțește articolul din Science, cât și în lucrarea propriu-zisă, distincția morfologică și geografică a celor două tipuri de elefanți africani este subliniată ca un indiciu al unicității lor și ca una dintre principalele justificări ale studiului. Nu pot să nu mă întreb ce ar descoperi autorii dacă ar aplica acest raționament la oameni și ar compara secvența genetică corespunzătoare pigmeilor care locuiesc în pădure cu vecinii lor africani (și cei mai înalți oameni de pe Pământ), masai, care locuiesc în savană. Autorii recunosc că, într-o anumită populație de elefanți de pădure, dovezile genetice sugerează că ar fi existat ”o istorie de hibridare limitată” cu frații lor din savană. Acest lucru ridică întrebarea când sunt două rase suficient de distincte din punct de vedere genetic, fizic și geografic pentru a fi numite specii diferite. Dacă distanța genetică dintre elefanții din pădure și cei din savană ar fi fost, să zicem, de numai 27% din cea dintre elefanții africani și cei asiatici, ar fi fost acest lucru suficient pentru a justifica o revendicare a două specii africane? Acest raport m-a făcut, de asemenea, să mă întreb dacă cineva a încercat vreodată să împerecheze un elefant african și un elefant indian pentru a vedea dacă aceștia sunt cu adevărat specii diferite conform definiției tradiționale. Nu există nicio îndoială că aceste constatări vor genera multe dezbateri cu privire la ceea ce înseamnă o specie. Cu toate acestea, conceptul de elefant de pădure ca specie unică este important în cel puțin un context, și anume cel al conservării. Dacă „unicitatea” lor le oferă o șansă mai bună de supraviețuire, atunci statutul lor de specie pare să aibă o anumită virtute certă.