Tweet

De-a lungul a mii de ani, bufnițele au fost asociate cu înțelepciunea. În Grecia antică, imaginea unei bufnițe a fost asociată cu zeița greacă a înțelepciunii, Athene Pronoia. Această asociere este, de asemenea, locul de unde bufnițele și-au primit numele științific modern, Athene. De asemenea, este locul în care Atena, considerată mult timp leagănul civilizației, și-a primit numele și reputația de loc în care se împărtășea înțelepciunea, de la filozofie la medicină (1). În literatură, bufnițele au fost asociate cu înțelepciunea în toate, de la legendele regelui Arthur la Winnie the Pooh și la multe alte scrieri ale culturilor antice. Dar, din punct de vedere biblic, de unde vine înțelepciunea? Un studiu creștin va dezvălui răspunsul.

Menționează Biblia ceva despre faptul că înțelepciunea este asociată cu Grecia?

În Fapte 17:13-34, în timp ce apostolul Pavel se afla în a doua sa călătorie misionară, el a făcut o oprire în Atena pentru a-i aștepta pe Timotei și Sila. În timp ce se afla acolo, el a întâlnit filosofi care doreau să dezbată doctrina pe care o preda. Pavel știa că oamenilor din Atena le plăcea să își petreacă timpul dezbătând despre aproape orice și aveau o varietate de credințe despre diferiți Dumnezei. Prin urmare, Pavel a decis să prezinte doctrina lui Hristos, folosind imaginile despre ceea ce știau ei despre un „Dumnezeu necunoscut” despre care a aflat atunci când a găsit un altar „PENTRU DUMNEZEUL NECUNOSCUT.”

De mii de ani, bufnițele au fost asociate cu înțelepciunea.

Paul le-a prezentat pe Hristos ca fiind Dumnezeul necunoscut și chiar s-a referit la poeții lor care spuneau că ei erau urmașii lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că erau făcuți după chipul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Pavel a încheiat prin a le face o prezentare clară a Evangheliei. Reacția a fost amestecată, dar un lucru era cert, că Pavel a recunoscut că grecii căutau înțelepciunea, dar nu în modul în care o prezintă Dumnezeu. Din acest motiv, Pavel a scris următoarele:

Pentru că iudeii cer un semn, iar grecii caută înțelepciunea: Dar noi Îl propovăduim pe Hristos răstignit, pentru iudei o piatră de poticnire și pentru greci o nebunie; dar pentru cei chemați, atât iudei cât și greci, Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 1:22-24)

Paul avea o percepție ascuțită a gândirii grecești. Această perspicacitate l-a determinat să își adapteze prezentarea lui Hristos publicului său astfel încât acesta să ajungă la concluzia că Dumnezeul despre care vorbea era unul cu un intelect, o substanță și capacități superioare, care îi depășea cu mult pe oameni. Deși mulți oameni nu au crezut ceea ce a spus, în mod colegial, în calitate de debateri, au spus că vor mai discuta din nou pe această temă. Cu toate acestea, câțiva au crezut ceea ce Pavel avea de spus și au petrecut timp cu el până când a plecat în orașul Corint.

Ce spune Biblia despre înțelepciune?

Potem vedea din deschiderea scrisorii lui Pavel către biserica din Corint din 1 Corinteni 1, de mai sus, că el a vorbit despre un subiect cu care ei erau familiarizați. Continuând în 1 Corinteni, vedem, de asemenea, cum Pavel a vorbit despre faptul că înțelepciunea lui Dumnezeu era superioară înțelepciunii omului. El a făcut o comparație despre cum chiar și nebunia lui Dumnezeu este mai mare decât înțelepciunea omului (1 Corinteni 1:25). De asemenea, el a descris modul în care Dumnezeu a ales lucrurile nebunești și slabe ale lumii pentru a-i zăpăci pe cei înțelepți în aroganța lor orgolioasă de a se lăuda pe ei înșiși.

Paul a arătat, de asemenea, care este adevărata sursă a înțelepciunii în 1 Corinteni 1:30, după cum urmează: „Dar voi sunteți în Hristos Isus, care de la Dumnezeu ni S-a făcut înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare.” Este important să înțelegem că, dacă Hristos este Cel care este sursa noastră de înțelepciune, atunci există multe pasaje în Scriptură care dovedesc o înțelegere mai profundă pentru noi a înțelepciunii lui Hristos. Putem vedea acest lucru demonstrat prin referirea la Hristos acolo unde întâlnim cuvântul înțelepciune în următoarele exemple:

Psalmi 136:5; Proverbe 1:1-7; Proverbe 2:10; Proverbe 9:10; Isaia 11:2; 1 Corinteni 2:6-8; Efeseni 1:17; Iacov 1:5-7 și Iacov 3:17.

Când Îl identificăm pe Hristos ca fiind sursa noastră de înțelepciune, putem apoi să recunoaștem că, deoarece Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu, putem avea încredere în Biblie ca sursă de înțelepciune (Ioan 1:1, 14; 1 Ioan 5:7). Prin Cuvântul lui Dumnezeu, cerurile au fost create (Evrei 11:3). Cuvântul lui Dumnezeu ne poate face înțelepți pentru mântuire (2 Timotei 3:15). Prin înțelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu avem tot ceea ce ne trebuie în viață (2 Timotei 3:16-17).

În cele din urmă, înțelepciunea sau Cuvântul lui Dumnezeu nu este supusă interpretării și este mai de încredere decât orice am putea vedea sau auzi (2 Petru 1:16-21). Prin urmare, dacă Îl identificăm pe Hristos ca fiind înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind Hristos, atunci putem ști cu încredere că oricine spune că Biblia este plină de contradicții și erori este un mincinos, deoarece Hristos nu este plin de contradicții și erori. În schimb, putem ști că înțelepciunea Sa este cea care ne oferă înțelegerea de a trăi pentru El atunci când ne încredem în El ca Domn și Mântuitor al nostru (Efeseni 1:17-18).

Rezumat

De mii de ani, oamenii au identificat înțelepciunea cu bufnițele și cu mitologia greacă. Chiar și apostolul Pavel s-a întâlnit cu această mentalitate atunci când se afla în Atena, Grecia. Cu toate acestea, Pavel le-a împărtășit grecilor și faptul că Hristos este sursa înțelepciunii pentru noi. Prin extensie, faptul că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu ne învață, de asemenea, că Cuvântul lui Dumnezeu este sursa noastră de înțelepciune. Prin urmare, putem spune cu încredere că de la Cuvântul lui Dumnezeu și de la Duhul Înțelepciunii din noi primim înțelepciunea de a trăi pentru El.

Citește mai multe despre înțelepciune aici: Înțelepciunea lui Dumnezeu

.