Nu mă judecați ca să vă simțiți mai bine cu voi înșivă în timp ce eu sunt forțat să par inferior. Nu vreau nici judecata ta, nici simpatia ta.

Dacă nu poți fi grijuliu, păstrează-ți opiniile pentru tine. Mai bine, ocupă-te de acea parte din tine care se simte obligată să mă critice.

Judecarea celorlalți creează distanță între noi, ceea ce duce la izolare. Lumea strigă după unitate, nu după separare.

Nu ești perfect și nici eu nu sunt.

Bob Marley a fost cel care a declarat: „Cine ești tu să judeci viața pe care o trăiesc? Știu că nu sunt perfect – și nu trăiesc pentru a fi – dar înainte de a începe să arătați cu degetul… asigurați-vă că aveți mâinile curate!”

Nu vă dați seama cum este să mergeți în pantofii mei. Nu apelez la încurajările tale și nici nu am nevoie de insultele sau judecățile tale.

Pot să mă descurc pentru că m-am descurcat întotdeauna. Aceasta este povestea vieții mele și o trăiesc cât pot de bine pot, în termenii mei.

Sunt mândru de rănile mele, pentru că fiecare pas înainte îmi declară reziliența.

Poate credeți că judecându-mă vă întăriți valoarea de sine.

O diminuează, pentru că vă stabiliți ca un critic. Cei mai influenți oameni sunt conectorii, liderii și cei care influențează.

Scoate-te de pe banda de alergare a judecății și canalizează-ți opiniile spre ceva care îi servește pe ceilalți, în loc să-i împiedice.

Cercetătorul în domeniul vulnerabilității Brené Brown a spus: „Am studiat judecata și știu că nu judecăm oamenii atunci când ne simțim bine cu noi înșine.”

Nu știi cum este să fii împuternicit, așa că mă judeci ca să te simți bine cu tine însuți. Redirecționează-ți durerea și examineaz-o, în loc să o îndrepți greșit spre mine.

Sunt un supraviețuitor înnăscut, un luptător și un învingător pentru că experiențele mele mi-au modelat viața.

Reușesc pentru că îmi înving adversitățile.

Tu mă judeci în timp ce îți afirmi puterea de la distanță.

Te invit să experimentezi lumea mea, abia atunci îți vei da seama că nu ai dreptul să mă critici.

Să-mi porți povara pentru o zi ca să știi cum este să fii greutatea criticii altora.

Autoritatea mea este conferită de greșelile și luptele mele. Viața este cel mai mare învățător al meu.

Ea știe de acțiunile mele și chiar dacă suferința mea este intensă, o voce interioară îmi face semn să rămân vigilent.

Da, am făcut greșeli care au provocat durere altora, dar am învățat din ele sperând să nu le mai repet niciodată.

Puterea mea nu constă în a fi învins, ci în a-mi depăși greutățile și a mă înălța deasupra fiecărei provocări.

Sunt vrednic pentru că îndur în timp ce alții se retrag.

Așa că, atunci când mă judeci în cel mai rău moment al meu, nu mă vezi în cel mai bun moment al meu.

Autorul Gerald G. Jampolsky afirmă: „A nu-i judeca pe ceilalți este un alt mod de a renunța la frică și de a experimenta Iubirea. Când învățăm să nu-i judecăm pe ceilalți – și să-i acceptăm în totalitate și să nu vrem să-i schimbăm – putem învăța simultan să ne acceptăm pe noi înșine.”

Commander Of My Destiny

„Nu le este dat oamenilor să judece ce este bine sau rău. Oamenii s-au înșelat și se vor înșela veșnic, și nu în nimic altceva decât în ceea ce consideră ei că este bine și rău.” – Leo Tolstoi

Pasă o zi în locul meu pentru a descoperi cum este să fii lovit până când nu te mai poți ridica.

Vezi cum este să te târăști prin viață.

În timp ce alții prosperă, eu supraviețuiesc.

În timp ce tu crezi că este rezonabil să mă judeci, tu îți deviezi suferința pentru că este greu de abordat.

Nu există putere în a te adăposti în spatele temerilor și nesiguranței tale.

Îmi înfrunt demonii în timp ce tu te ascunzi de ai tăi.

Te îndemn să empatizezi cu ceilalți în loc să îi critici. Îți sporește capacitatea de a lua în considerare sentimentele lor, în loc să proiectezi asupra lor durerea ta nerezolvată.

Judecata ta îmi răpește autoritatea. Nu-mi servește să-i mulțumesc pe alții în detrimentul minimalizării valorii mele personale. Refuz să vă tolerez judecățile și criticile.

Psihoterapeutul David Richo spune: „Dacă observ că mă judec, pur și simplu sunt martor și mă întorc la momentul respectiv și la ceea ce trăiește persoana care se află în fața mea. Dacă observ că îmi transfer propriile temeri asupra celuilalt, îmi dau o bătaie pe umăr, metaforic, și îmi redirecționez atenția către ceea ce simte celălalt.”

Nu mă judecați până când nu ați mers o milă în pantofii mei și nu v-ați întâlnit cu durerea mea.

Nu puteți intra în arenă ca un critic fără să mă însoțiți în luptă. Refuz să accept durerea ta pentru că este a ta să te confrunți cu ea.

Eu sunt comandantul destinului meu, stăpânul și apărătorul meu.

Nu am nevoie de încurajări sau sfaturi despre cum să-mi trăiesc viața. Sunt pregătit să fac greșeli, să învăț din ele și să cresc din ele.

Afirm pentru mine însumi: „Stau în propria mea putere și îmi cunosc adevărata valoare.”

Nu mă judecați până când nu ați mers o milă în pantofii mei cu un cui în picior.

Aceasta este povestea trecutului și a viitorului meu, dar nu mă strâmb sau protestez. Îmi accept destinul și pășesc înainte știind că nu sunt singur.

Judecata este o poveste spusă de un laș prea speriat pentru a-și înfrunta întunericul.

Mea este înfrumusețată pe pieptul meu pentru a-mi aminti de scopul vieții mele. Deși poate că nu sunt mândru de ea, o recunosc ca fiind soarta mea.

Așa că nu mă mai judecați și creați o nouă poveste care să vă aparțină.