De ce ne emoționează muzica?
„Muzica este stenograma emoției.” -Leo Tolstoi
Muzica are capacitatea de a evoca răspunsuri emoționale puternice – atât frisoane, cât și emoții – la ascultători. Iar această capacitate este universală. De ce suntem emoționați de muzică? Cum evocă muzica emoții și plăcere? În cele ce urmează sunt descrise caracteristicile cheie ale muzicii care explică răspunsurile noastre emoționale la muzică (Thompson, 2015).
1. Reminiscența. Ascultarea muzicii care a fost difuzată foarte mult în timpul unui eveniment de viață semnificativ (de exemplu, o sărbătoare de familie) cu mulți ani în urmă poate declanșa o experiență emoțională profund nostalgică. Sentimentul nu se află în muzică, ci în ceea ce ne amintește aceasta. Puterea muzicii de a evoca amintiri este demonstrată în filmul Casablanca, unde Rick îi interzice pianistului său din bar, Sam, să cânte vreodată „As Time Goes By”, din cauza sentimentelor insuportabile de tristețe și pierdere pe care le amintește cântecul.
2. Sincronizarea mișcărilor pe muzică. Ca ființe umane, avem capacitatea și înclinația de a ne sincroniza mișcările corpului la stimuli ritmici externi, cum ar fi muzica (Ball, 2010). Ritmul poate avea un efect puternic asupra mișcării, deoarece sistemul auditiv are o legătură bogată cu sistemele motorii din creier. Aceste conexiuni ajută la explicarea motivului pentru care muzica ne face adesea să ne dorim să dansăm și de ce simțim o înclinație naturală de a bate din palme alături de muzică. Sunetele puternice, bruște și cu ritm rapid generează creșteri ale excitației. În schimb, muzica relaxantă poate reduce sentimentele de anxietate.
3. Muzica ca limbaj al emoțiilor. Muzica este un fel de limbaj al emoțiilor, componentele și modelele sale reprezentând diferite sentimente. Persoanele care au dificultăți în a-și exprima sentimentele în cuvinte se simt uneori mai bine exprimând aceste emoții prin muzică. Muzica are capacitatea de a mima emoțiile. Tiparele temporale ale muzicii oglindesc viața noastră emoțională, cum ar fi introducerea, acumularea, punctul culminant și încheierea. De exemplu, un tempo lent transmite în mod natural tristețea, deoarece are o asemănare structurală cu lentoarea la care ne-am putea aștepta la un individ trist.
4. Contagiunea emoțională. Contagiunea emoțională se referă la fenomenul conform căruia perceperea unei emoții poate induce uneori aceeași emoție. Ca exemplu, oamenii manifestă o încruntare automată atunci când observă expresii faciale de frică și tristețe. O experiență muzicală completă implică atât privirea, cât și ascultarea. Aspectele vizuale ale interpretării influențează în mare măsură experiențele noastre muzicale. Utilizarea expresiei faciale în muzică este extrem de importantă pentru comunicarea semnificațiilor emoționale ale muzicii. Ascultarea unei interpretări triste la violoncel poate induce o stare autentică de tristețe la un ascultător (Juslin, 2013).
5. Muzica ca un cheesecake auditiv. Psihologul cognitiv Steven Pinker (1997) a caracterizat muzica drept „cheesecake auditiv”. În această viziune, muzica este un cocktail de droguri recreaționale pe care le ingerăm prin intermediul urechii pentru a stimula o masă de circuite de plăcere deodată. Desigur, muzica nu este o pastilă care, atunci când este înghițită, produce în mod inevitabil o anumită stare de spirit. Cu toate acestea, ca și alte recompense (de exemplu, mâncarea, sexul și banii), muzica plăcută activează sistemul de plăcere și recompensă (Vuust și Kringelbach, 2010). Atunci când ceva ne prinde la ureche, ne place să fie repetat la nesfârșit în cântec, pentru că nu ne putem sătura de el.
6. Anticiparea muzicală. Ceea ce face ca muzica să fie atât de puternică din punct de vedere emoțional este crearea de așteptări. Cercetările arată că anticiparea este un element-cheie în activarea sistemului de recompensă și în provocarea plăcerii muzicale. Schimbările neașteptate în intensitatea și tempo-ul trăsăturilor muzicale sunt unul dintre mijloacele principale prin care muzica provoacă un răspuns emoțional puternic la ascultători (Salimpoor et al, 2015). Cu o expunere suficientă, diferența dintre evenimentele așteptate și cele reale scade, astfel încât ascultătorii încep să anticipeze aceste evenimente. Iar muzica devine mai puțin plăcută.
7. Emoția de admirație. Muzica ne face adesea să ne vină să plângem pentru că experimentăm un sentiment de respect și admirație. Sentimentul este un fel de uimire la realizarea a ceea ce alte minți sunt capabile să creeze. Uimirea este descrisă ca o sensibilitate la măreție, însoțită de un sentiment de copleșire față de obiectul măreției (Emmons, 2009). Ca răspuns la aceste emoții, putem avea pielea de găină și motivație pentru îmbunătățirea de sine și a societății.
.