Dintre cele 22 de Jocuri Olimpice de iarnă care au avut loc din 1924 încoace, niciuna nu a fost găzduită în emisfera sudică. Aproape același lucru este valabil și în cazul Jocurilor Olimpice de vară – doar două jocuri au avut loc în sud, ambele în Australia (1956 și 2000), deși jocurile din 2016 sunt programate în Brazilia, la Rio de Janeiro.

O serie de factori joacă un rol important în menținerea hemisferei nordice la aceste jocuri, inclusiv diverse motive politice și socio-economice: O mulțime de resurse financiare intră în planificarea și desfășurarea jocurilor, iar multe dintre cele mai bogate națiuni din lume sunt situate în emisfera nordică. Se preconizează că Jocurile de la Soci din acest an vor costa Rusia peste 50 de miliarde de dolari – o factură pe care nu multe țări ar fi capabile sau dispuse să o achite.

Dar, în cazul Jocurilor Olimpice de iarnă, geologia și clima joacă, de asemenea, roluri majore în monopolul nordic.

„Pentru a avea o Olimpiadă de iarnă, ai nevoie de un loc cu zăpadă”, a declarat pentru Live Science Richard Seager, geolog la Lamont-Doherty Earth Observatory al Universității Columbia din New York. „În emisfera sudică, asta te-ar limita destul de mult la Anzi.”

Aceasta exclude, bineînțeles, Antarctica, care primește multă zăpadă, dar are un mediu prea extrem pentru a organiza Jocurile Olimpice.

Emisfera nordică are rate de acumulare a zăpezii mai mari decât emisfera sudică, deoarece mai multe mase terestre din emisfera nordică sunt situate la latitudini înalte și, prin urmare, primesc mai puțină lumină directă a soarelui în timpul iernii și devin mai reci – și mai predispuse la zăpadă – decât masele terestre din emisfera sudică. Terenurile din emisfera sudică sunt concentrate mai aproape de ecuator, unde mai multă lumină directă a soarelui crește căldura și scade șansele de acumulare a zăpezii.

Cu toate acestea, alte locații din emisfera sudică primesc o cantitate destul de mare de zăpadă, inclusiv părți din sudul Australiei și Noua Zeelandă. Dar căderile de zăpadă din Australia nu sunt suficient de consistente pentru jocuri, iar Noua Zeelandă este o țară mică, relativ izolată și greu de accesat – deși ar putea fi un candidat bun în viitor, a declarat Seager.

În plus față de latitudinile sale înalte, terenurile din emisfera nordică sunt, de asemenea, pur și simplu mai abundente decât cele din emisfera sudică, ceea ce afectează modelele climatice regionale și globale într-un mod care poate favoriza ușor căderile de zăpadă în nord.

„Iernile din emisfera nordică tind să fie reci și cu zăpadă, deoarece marile mase terestre – departe de influențele moderatoare ale oceanului – tind să devină foarte reci”, a spus Seager. Căderile de zăpadă necesită atât aer rece, cât și umiditate, a subliniat Seager. „Zonele oceanice mari din emisfera sudică împiedică ca iarna să devină prea rece, cu excepția Antarcticii. Prin urmare, zăpada cade în locuri înalte și reci – Anzii și Alpii neozeelandezi – unde există, de asemenea, un aport abundent de umiditate din partea oceanului.”

Seager a enumerat Chile și Noua Zeelandă ca fiind cei mai fezabili candidați pentru a găzdui Jocurile Olimpice de iarnă în viitor.

Follow Laura Poppick on Twitter. Urmăriți-ne pe @livescience, Facebook & Google+. Articol original pe Live Science.

.