Lumea filmelor, a televiziunii și a teatrului este populată în proporție covârșitoare de liberali politici. Acest lucru îi frustrează pe unii conservatori, care se plâng că divertismentul pe care îl consumăm este părtinitor sau propagandistic.

Dar de ce s-ar putea ca scriitorii, regizorii și actorii de succes să aibă tendința de a înclina spre stânga? O nouă cercetare oferă un indiciu intrigant.

Un studiu recent descoperă că astfel de oameni sunt deosebit de buni la a-și imagina evenimente care sunt foarte îndepărtate de realitatea lor actuală. Această imaginație este, într-un fel, superputerea lor și le permite să empatizeze cu o gamă mai largă de oameni.

Când își imaginează vremuri sau locuri îndepărtate, aceste persoane extrem de creative folosesc un mecanism cerebral diferit față de alte persoane la fel de bine realizate, dar mai puțin imaginative, atunci când îndeplinesc aceleași sarcini.

Imaginile vii care rezultă îi ajută să facă o conexiune plină de compasiune cu scena – fie că este vorba de refugiați speriați la granița de sud, fie că este vorba de cum ar putea fi viața peste un secol, după impactul schimbărilor climatice. Astfel de niveluri mai ridicate de empatie au fost legate de liberalismul politic.

„Rezultatele noastre sugerează un nou beneficiu pozitiv al creativității: Aceasta ne poate ajuta să ne conectăm mai bine cu ceilalți”, scrie o echipă de cercetare condusă de Meghan Meyer de la Dartmouth College. „Creativitatea ne poate ajuta să ieșim din noi înșine.”

În Journal of Personality and Social Psychology, Meyer și colegii ei descriu trei studii care demonstrează o legătură între creativitate și „imaginația distală” – capacitatea de a ne imagina tărâmuri îndepărtate. Unul dintre ele a prezentat 100 de persoane care obținuseră o recunoaștere semnificativă într-un domeniu creativ: 42 de scriitori, 31 de actori și/sau regizori și 27 de artiști vizuali.

Aceștia au fost împerecheați cu 97 de persoane care obținuseră niveluri ridicate de succes în domenii mai puțin creative, inclusiv în industria medicală, juridică și financiară. Tuturor li s-a cerut să își imagineze (a.) cum va arăta lumea peste 500 de ani, (b.) cum este să fii pe fundul oceanului, (c.) cum este să fii un dictator furios și (d.) cum ar arăta Pământul dacă continentele nu s-ar fi împărțit niciodată.

„Participanților li s-a arătat fiecare îndemn timp de două minute și au fost instruiți să își imagineze experiența și să scrie o descriere a simulării lor”, scriu cercetătorii. După aceea, subiecții au notat cât de dificil li s-a părut experimentul și în ce măsură au reușit să se scufunde în lumile lor imaginare.

Nu este surprinzător faptul că experții creativi au produs simulări mai vii decât omologii lor la fel de prestigioși care nu erau în domeniul artelor. Totuși, acest avantaj a fost limitat la scriitori, regizori și actori, toți aceștia „având experiență în generarea și comunicarea ficțiunii”, notează cercetătorii.

Într-un studiu de monitorizare, 13 scriitori și 14 regizori/actori au fost împerecheați cu 26 de persoane de succes din afara artelor. În timp ce creierele lor erau scanate cu ajutorul tehnologiei fMRI, toți participanții au fost rugați să își imagineze atât scene comune (trezirea dimineața și prepararea cafelei), cât și scene neobișnuite (trezirea dimineața și aflarea faptului că ești de sex opus).

Când își imaginau scenele comune, activitatea cerebrală a experților creativi și a omologilor lor mai puțin creativi era identică. Dar atunci când își imaginau scene neobișnuite sau îndepărtate, oamenii creativi au utilizat o rețea cerebrală separată: subsistemul medial dorsal.

Această constatare sugerează că „indivizii creativi ar putea fi pregătiți din punct de vedere neuronal să transceadă implicit aici și acum”, scriu cercetătorii.

Ei adaugă că acest subsistem neuronal „este asociat în mod constant cu luarea în considerare a intențiilor și a trăsăturilor de personalitate ale altor persoane”. Acest lucru sugerează că creativitatea de nivel înalt este asociată cu o capacitate mai puternică de a empatiza cu ceilalți, datorită unei capacități mai mari de a simți și de a vedea lucrurile din perspectiva lor.

Nu este clar dacă această abilitate specială este ceva cu care scriitorii, regizorii și actorii s-au născut (și care i-a propulsat în domeniul artelor), sau dacă tind să o construiască de-a lungul unei cariere de povestitor. Indiferent, a studia dacă această capacitate de imaginație poate fi cultivată este în mod clar utilă, având în vedere utilitatea sa evidentă. Gândiți-vă cât de puternică ar fi dedicarea noastră pentru protecția mediului dacă am putea să ne imaginăm cu adevărat, în mod viu, distrugerile pe care le provocăm pentru generațiile viitoare.

Dacă și până când acest lucru nu se va întâmpla, artiștii de teatru, film și televiziune au, fără îndoială, obligația de a continua să își folosească darurile pentru a ne ajuta să vedem acele lucruri pe care ei au capacitatea unică de a le imagina. Dacă vor să-și pună în practică valorile progresiste, acest lucru ar include crearea unor viziuni convingătoare ale unei lumi mai pline de compasiune și mai durabile.

.