Categoria: Comunicare & Migrație
Autor: D: Laura Manzi

„Zamni” (2018) este unul dintre filmele care au participat la ediția din 2020 a Festivalului Global Migration Film Festival. Scurtmetrajul, care a fost selectat pentru a fi proiectat la nivel regional de către Biroul Regional pentru America Centrală, America de Nord și Caraibe, povestește experiențele și viața de zi cu zi a patru migranți haitieni în Chile și procesul lor de integrare în țara sud-americană.

În acest interviu, tânărul regizor Rubén Sánchez, povestește ce obiective și motivații l-au ghidat spre crearea scurtmetrajului.

De ce ați ales tinerii migranți haitieni ca protagoniști ai lucrării dumneavoastră? Există ceva în profilul lor care îi diferențiază de alte comunități de migranți din Chile?

Ceea ce ne-a frapat este faptul că populația haitiană de aici, din Chile, este cea care întâmpină cele mai mari dificultăți în a se integra în societate. Unul dintre principalele motive este faptul că ei vorbesc o altă limbă, limba creolă, iar acest lucru reprezintă o barieră și mai mare având în vedere că spaniola chiliană are multe expresii și tinde să fie vorbită foarte repede. Un alt obstacol în calea integrării este rasismul și respingerea unor sectoare ale societății față de populația haitiană: fie din cauza etniei, naționalității, limbii sau a altor prejudecăți. Acest lucru duce la mai multă segregare și nu la integrare.

În scurtmetraj, există multe scene care înfățișează diferite peisaje: marea, pădurea, orașul. Care este rolul naturii în procesul de integrare a migranților?

Condițiile climatice și peisajele pot fi o provocare pentru integrare. De exemplu, Haiti este foarte plat, nu există munți și clima este tropicală. Aici, în Chile, natura și microclimatele sunt destul de diverse (nordul are temperaturi mai ridicate, sudul este mai umed și mai ploios, în timp ce zona centrală este un amestec al acestora).
Natura, totuși, are și un scop simbolic în documentar. Lanțul muntos, care caracterizează peisajul chilian, este marea frontieră pe care orice persoană o înfruntă pentru a ajunge în Chile. Acest lucru justifică scena care deschide și închide filmul și care îl reprezintă pe unul dintre protagoniști în Embalse del Yeso, care este un loc aici, în Santiago, în mijlocul lanțului muntos. Am vrut să filmăm acele scene acolo ca un mod mai oniric de a reprezenta acest zid enorm care este ca o graniță pe care trebuie să o treci pentru a ajunge în Chile și care, în același timp, simbolizează marele zid care se află în șocul cultural cu care se confruntă populația haitiană.

‘Viața este un cerc. Un cerc perfect din care noi nu facem parte”: protagoniștii din film au locuri de muncă, merg la școală, învață spaniola. Atunci, care sunt elementele care continuă să împiedice integrarea lor în comunitatea gazdă, acest „cerc” din care sunt excluși?

Șocul cultural este mare. Dacă societatea gazdă trăiește această ‘frică de necunoscut’, populația migrantă haitiană reacționează la rândul ei și acest lucru generează o teamă față de comunitatea în care trăiesc. Lipsa de integrare este îngreunată de prejudecăți și pentru că nu sunt promovate inițiativele care valorizează bogăția culturală. Cred că aceasta este ceea ce ne lipsește ca societate: să fim mai educați. Dacă nu există o educație bună, nu vor exista oameni care să nu se poată integra; mai avem nevoie să fim educați și „umanizați”. Simt că, într-un fel, suntem și noi „dezumanizați”. Asta vrea să surprindă documentarul: să reflecteze asupra umanității de care avem nevoie, umanitatea de care avem nevoie pentru a-i integra pe ceilalți, pentru a arăta că toți suntem cu adevărat la fel, toți suntem ființe umane și toți avem vise.

Cât de mult este vizibil regizorul în munca sa? Cum se face că vă interesează subiectul migrației?

Subiectul migrației haitiene a fost, pentru mine, o preocupare personală, pentru că locuiesc într-unul dintre orașele din Chile cu cea mai mare populație haitiană. Asistam zilnic la această respingere a populației haitiene în ochii oamenilor, în comentariile care se schimbau în șoaptă în autobuz când mergeam la universitate. Eram îngrijorată de acest lucru.
De asemenea, înainte de a mă înscrie la comunicare audiovizuală, am studiat asistență socială și am avut multe cursuri pe tema migrației și a politicilor sociale aferente. Am făcut multe cercetări despre migrația haitiană, ceea ce mi-a permis să surprind ideea centrală a scurtmetrajului. În timpul procesului de filmare, am avut ocazia să întâlnesc acești tineri (migranți haitieni), să trăiesc cultura lor, să le gust mâncarea. M-am umplut de o cultură pe care nu o cunoșteam, m-am umplut de cunoștințe, de o nouă experiență. Îmi doresc ca acest documentar să ajungă la mai mulți oameni, să schimbe ceea ce suntem și să ne cultive umanitatea.