O mulțime de studii au fost realizate cu privire la beneficiile muzicii și ale educației muzicale în școli. Cercetările au arătat că învățarea muzicii ajută la dezvoltarea multor alte abilități care nu au legătură cu aceasta și a unor funcții cerebrale importante. Știm că muzica contează, dar nu despre asta vreau să vorbesc astăzi.

Vreau să vorbesc despre de ce contează jazz-ul.

Prea des aud muzicieni și non-muzicieni deopotrivă vorbind despre jazz la timpul trecut: „Jazzul a fost…”, „Jazzul era…”, „Jazzul era…”, „Pe vremea când jazzul…”. Se vorbește prea des despre jazz ca despre o muzică istorică. Nu mă înțelegeți greșit: jazzul este istoric și a jucat un rol important în istoria americană și în întreaga lume.

Dar jazzul nu este mort. Dimpotrivă! Este viu și respiră, și este la fel de important astăzi ca și la începutul și mijlocul anilor 1900. Jazzul nu este doar istorie; jazzul este aici, chiar acum. Cu toate acestea, nu am de gând să discut dacă jazzul este viu, mort sau pe moarte… nu astăzi. Vreau doar să vorbesc despre motivul pentru care jazzul contează.

Nu contează doar pentru muzicieni. Contează pentru lucrătorii de birou, lucrătorii din construcții, directorii executivi, fermieri, mame, tați, imigranți, săraci și bogați. Contează pentru toată lumea. Vedeți, jazz-ul are atât de mult mai mult de oferit decât doar muzică.

Înainte de a intra în motivele mele pentru care jazz-ul contează, vă rog să vă luați doar aceste scurte 2 minute pentru a viziona această narațiune video a discursului de deschidere al Dr. Martin Luther King Jr. la Festivalul de Jazz de la Berlin din 1964. Acesta este preludiul perfect pentru punctele mele:

Jazzul ne învață să avem curaj.

Marele saxofonist Wayne Shorter a spus odată, într-un interviu, că semnificația cuvântului jazz pentru el este:

„Te provoc.”

Jazzul este muzica afro-americană. S-a născut din luptele și opresiunea cu care s-au confruntat bărbații și femeile de culoare. Jazzul reprezintă o mare cantitate de libertate. Spiritul muzicii este expresia și dorința de a vorbi liber, fără niciun filtru.

Când un muzician de jazz cântă, el/ea permite unei voci să iasă la iveală fără reguli și reglementări. Spiritul improvizației stimulează această libertate de a exprima tot ceea ce se agită în suflet, fie că vine din conștient sau din subconștient.

Jazzul spune: Îți voi spune ce simt. Îți voi arăta cine sunt. Voi fi vulnerabil în fața ta. Voi vorbi tare și clar.

Ca societate, trebuie să facem același lucru. Trebuie să ne exprimăm și trebuie să ne împărtășim gândurile unii cu alții. Trebuie să începem discuții unii cu alții. Acesta este modul în care mergem înainte.

Jazzul ne învață să improvizăm.

În fiecare zi, fie că ne place sau nu, viața ne obligă să improvizăm. Uneori, magazinul alimentar nu are ingredientul cheie de care aveți nevoie și, dintr-o dată, trebuie să veniți cu o idee nouă. Atunci când intrați în conversații zilnice cu alte persoane, nu puteți anticipa pe deplin ceea ce vă va spune cealaltă persoană și trebuie să veniți cu un răspuns rapid. Uneori, un simplu apel telefonic vă poate schimba radical lumea într-un mod la care nu vă așteptați și trebuie să vă gândiți rapid.

Muzicienii de jazz se confruntă cu improvizația de fiecare dată când încep să cânte. Ei trebuie să vină cu muzică pe loc, totul în timp ce ascultă și răspund colegilor lor de trupă. Jazzul antrenează creierul pentru a improviza.

Jazzul ne învață să inovăm.

Este remarcabil modul în care sistemul nostru de educație este configurat pentru a se aștepta ca fiecare individ să învețe în același mod.

Înainte ca un copil să înceapă să meargă la școală, învață cum să meargă, învață cum să comunice și își inventează propriile modalități de a se juca. Ei sunt în mod constant în creștere, inventează, improvizează și creează. Dintr-o dată sunt trimiși la școală, unde sunt stabiliți parametri foarte speciali. În multe feluri, improvizația trece pe plan secund și conformismul devine modalitatea de a produce ordine.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu e totul rău și nici eu însumi nu am soluții concrete. Dar într-o lume modernă în care se așteaptă în mod constant să inovăm și să creăm lucruri noi, acest tip de mediu poate fi sufocant. Într-o lume în care încercăm în mod constant să îmbunătățim tehnologia, să găsim soluții și să facem descoperiri medicale și științifice, trebuie să fim obișnuiți cu inovația.

Muzica jazz te obligă să inovezi. Atunci când un muzician de jazz face un solo, trebuie să vină cu idei noi pe loc, fără ezitare. Nu le poate fi teamă de ceea ce se întâmplă dacă merg pe un drum față de altul. Ei trebuie să creeze cu îndrăzneală și fără rușine! Uneori, acest lucru înseamnă că regulile trebuie încălcate.

În calitate de muzician profesionist de jazz, improvizez foarte mult. Am înregistrat multe ore de improvizație în numeroase contexte diferite. În cel puțin 95% din timp, sunt destul de neimpresionat de ceea ce cânt, dar din când în când iese ceva genial. Când se întâmplă, nu-mi vine să cred. Nu știu de unde a apărut, pur și simplu s-a întâmplat! În aceste momente înțeleg importanța de a mă strădui să inovez din nou și din nou.

Jazzul ne învață că vocea fiecăruia este egală.

Într-un cadru de jazz, fiecare are șansa de a face un solo. Toată lumea are ocazia să cânte ceva, indiferent de experiența sau de rolul pe care îl are în trupă. Adesea există un lider de trupă, dar de obicei liderul doar facilitează și ghidează procesul muzical. O formație de jazz este ca un fel de societate democratică în miniatură. Este o colecție de indivizi care se adună pentru a crea ceva ca o unitate.

O experiență de jazz ne poate învăța că vocea fiecăruia este egală. Toată lumea merită o șansă de a-și împărtăși opinia și aceasta are aceeași valoare cu cea a altcuiva. Clasa socială, rasa, religia sau sexul nu ar trebui să dicteze valoarea vocii cuiva și nimeni nu ar trebui să fie suprimat. Aceasta este esența socială a muzicii de jazz.

Jazzul ne învață să ascultăm.

În același mod în care toată lumea are șansa de a face un solo, toată lumea trebuie să-și asculte colegii muzicieni făcând un solo. Secțiunea ritmică, care acompaniază, trebuie să asculte pentru a complimenta solistul în mod adecvat, iar instrumentele care nu sunt în acompaniament trebuie să stea și să-și aștepte rândul.

Într-un scenariu de jazz, toată lumea nu numai că trebuie să ia în considerare ceea ce cântă un alt solist, dar vrea să o facă. Acest lucru îi va ajuta să se adauge la conversație și să își joace rolul.

Un muzician de jazz ascultă cu atenție ceea ce se cântă, deoarece trebuie să țină evidența locului în care se află în melodie, să asculte alterările armonice și să valorifice energia muzicală pentru a crea.

Jucând și chiar ascultând jazz poate ajuta la dezvoltarea unor abilități de ascultare profundă. Muzica de jazz își imploră publicul să asculte. Pentru a aprecia pe deplin muzica de jazz, ascultătorii trebuie să fie atenți. Dacă publicul nu este atent, va pierde o experiență unică.

Ascultarea este o parte crucială a vieții noastre de zi cu zi. Ne ajută să surprindem detalii importante și ne ajută să învățăm eficient. Poate chiar să ne aducă o promovare la locul de muncă sau să ne ajute să salvăm o relație de la un eșec. Ascultarea jazzului poate antrena mintea să audă lucrurile mai clar și să se concentreze mai bine.

Jazzul contează. Jazzul nu este doar un stil de muzică. Jazzul este o muzică care ne poate modela caracterul, dându-ne curaj, pregătindu-ne să improvizăm, să inovăm, să le dăm celorlalți o voce egală și să ascultăm. Educația în materie de jazz este importantă atât pentru mințile tinere, cât și pentru cele bătrâne.

Să nu subestimăm niciodată puterea și împlinirea pe care o poate avea muzica de jazz.

.