Din moment ce Isus a fost „cel dintâi care a înviat din morți” (Fapte 26) și va „transforma trupul nostru smerit pentru a fi asemenea trupului Său glorios” (Filipeni 3) – este logic să investigăm ce s-a întâmplat cu trupul pământesc al lui Isus? A fost lăsat în mormânt să putrezească și să se descompună? A primit Isus nemurirea la înviere sau poseda deja un spirit nemuritor înainte de a fi crucificat? Are vreo importanță? Și este promisiunea învierii crucială pentru speranța de a trăi veșnic?

Corpul lui Isus a putrezit și s-a descompus?

Când Maria a venit să învelească trupul lui Isus cu mirodenii – mormântul era gol! Trupul dispăruse! (Ioan 20) Pânzele de in care îi legaseră trupul zăceau singure – trupul lui Isus fusese desfăcut. În timp ce ucenicii erau perplecși că nu-i puteau găsi trupul, îngerii le-au explicat: „De ce căutați pe cel viu printre cei morți? El nu este aici, ci a înviat”. (Luca 24:5-6 ESV)

Mai târziu, gărzile au fost mituite să spună că ucenicii au furat trupul lui Isus în timp ce dormeau. (Matei 28:11-15) Cu toate acestea, Petru expune clar adevărul în Faptele Apostolilor 2.

Referindu-se la o profeție din Vechiul Testament dată lui David, Petru spune: „… acest Isus… Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morții, pentru că nu era cu putință ca El să fie ținut de ea. Căci David spune despre El: ‘Și carnea mea va locui în speranță’. Căci nu vei abandona sufletul meu la Hades și nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea…’. Fraților, pot să vă spun cu încredere despre patriarhul David că atât a murit, cât și a fost îngropat, iar mormântul lui este cu noi până în ziua de azi. De aceea, fiind profet și știind că Dumnezeu îi jurase cu jurământ că va așeza pe tronul său pe unul dintre urmașii săi, el a prevăzut și a vorbit despre învierea lui Hristos, că nu a fost abandonat în Hades și că trupul său nu a văzut putrezirea. Pe acest Isus l-a înviat Dumnezeu și despre aceasta noi toți suntem martori.” (Fapte 2:22-32 – citat din Psalmul 16:9-10)

„Și carnea mea va locui în speranță”

Psalmul 16:9-10, pasajul citat mai sus, este o profeție „mesianică”. După învierea Sa, Isus le-a explicat ucenicilor Săi că tot ceea ce se referă la El a fost clar profețit „în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi”. (Luca 24:25-27, 44-46) Dumnezeu a prezis clar în Vechiul Testament ce se va întâmpla cu trupul lui Isus. După cum subliniază Petru, Psalmul spune: „și trupul meu va locui în speranță. Căci nu vei abandona sufletul meu în Hades, și nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea…”

Singura parte din noi care poate putrezi este trupul nostru muritor – „carnea” noastră. ‘Carnea’ lui Isus urma să se odihnească în speranță – speranță de ce? Speranța de a fi făcut din nou viu! El nu avea să vadă ‘corupția’. Acest cuvânt ‘corupție’ în Concordanța Strong are sensul de ‘putrezire’. Definiția personală a lui Strong este ‘a putrezi complet’! Numai un trup muritor poate putrezi. Trupul muritor al lui Isus nu a putrezit! Dacă doriți să cercetați acest subiect mai amănunțit – faceți clic aici pentru Lecția noastră de descoperire despre Înviere

„Nu a văzut corupția”

Apostolul Pavel a adus un argument similar în Fapte 13, spunând: „Și noi vă aducem vestea cea bună că ceea ce a făgăduit Dumnezeu părinților, ne-a împlinit nouă, copiilor lor, prin învierea lui Isus, după cum este scris și în Psalmul al doilea: „‘Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut’. Iar în ceea ce privește faptul că L-a înviat din morți, ca să nu se mai întoarcă la corupție, a vorbit în felul următor: ,,Vă voi da vouă binecuvântările sfinte și sigure ale lui David”. De aceea spune și în alt psalm: „‘Nu vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă corupția’. Căci David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în neamul său, a adormit și a fost culcat împreună cu părinții săi și a văzut putrezirea, dar cel pe care l-a înviat Dumnezeu nu a văzut putrezirea.”

Apostolul Pavel arată clar că acest psalm nu putea vorbi despre David; toți știau că David „a adormit” și „a văzut putrezirea”. Dar Isus, însă, ‘nu a văzut corupția’. Trupul Său muritor a fost readus la viață! El este ‘întâiul născut din morți’. (Coloseni 1:18)

Legătura lui Isus Hristos

De ce este important ca trupul muritor al lui Isus să fi înviat? Este foarte important pentru a se împlini profețiile Vechiului Testament despre Isus. Cu adevărat, Isus a fost conceput în mod miraculos prin puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu care a făcut ca un ovul din pântecele Mariei să devină un copil fără implicarea unui bărbat (Luca 1:34-35) și, prin urmare, a fost Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, descendența umană a lui Iisus a fost, de asemenea, subiectul mai multor profeții din Vechiul Testament și al comentariilor din Noul Testament. De exemplu, promisiunea făcută lui David: „Când se vor împlini zilele tale și te vei culca cu părinții tăi, voi ridica urmașul tău după tine, care va ieși din trupul tău, și voi întemeia împărăția lui. El va zidi o casă Numelui Meu și voi întemeia tronul împărăției lui pentru totdeauna. Eu îi voi fi tată, iar el îmi va fi fiu.” (2 Samuel 7:12-14)

Mesajul lui Gabriel

Promisiunea făcută lui David a fost reiterată în mesajul lui Gabriel către Maria: „Și îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit favoare la Dumnezeu. Și iată că vei concepe în pântecele tău și vei naște un fiu și-i vei pune numele Isus. El va fi mare și se va numi Fiul Celui Preaînalt. Și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui său David și va domni peste casa lui Iacov în veci, iar împărăția lui nu va avea sfârșit.” (Luca 1:30-33)

Genealogia nou-testamentară a lui Iisus Hristos trece prin David, Avraam și Adam și Eva – persoane semnificative cărora li s-a promis un fiu care va răscumpăra omenirea și va aduce binecuvântările lui Dumnezeu pe pământ. (Luca 3; Geneza 3:15; 12:1-2; 22:15-18; 2 Samuel 7:12-14)

„Descendent din David”

După ce Isus Hristos a plecat la cer, Pavel încă mai face mențiune despre descendența pământească a lui Isus:

„Adu-ți aminte de Isus Hristos, înviat din morți, urmașul lui David, așa cum a fost propovăduit în Evanghelia mea” (2 Timotei 2:8) și: „Pavel, slujitor al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia lui Dumnezeu, pe care El a făgăduit-o mai dinainte prin profeții Săi, în Sfintele Scripturi, cu privire la Fiul Său, care descinde din David, după trup, și care a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, potrivit Duhului sfințeniei, prin învierea Sa din morți, Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 1:1-3) Linia pământească a lui Isus Hristos este foarte importantă, deoarece a împlinit promisiunile personale pe care Dumnezeu le-a făcut strămoșilor.

„Acest trup muritor trebuie să se îmbrace în nemurire”

Din pasajele din Faptele Apostolilor vedem foarte clar că trupul muritor al lui Isus a fost înviat din morți înainte de a se instala corupția (așa cum ar fi făcut-o în ziua a 4-a) și că i s-a DAT nemurirea. Nu găsim nicio promisiune în Biblie că trupurile noastre muritoare vor evita corupția! Cu toate acestea, ni se spune de către Pavel în 1 Corinteni 15:53, că „trupul acesta pieritor trebuie să se îmbrace cu cel nepieritor, și trupul acesta muritor trebuie să se îmbrace cu nemurirea”. Trupurile noastre vor fi înviate și apoi ni se va da nemurirea – dacă lui Dumnezeu îi face plăcere să ne dea acest dar incredibil. „Căci plata păcatului este moartea, dar darul gratuit al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” (Romani 6:23)

Pierdut?”

În investigația noastră asupra speranței originale a Evangheliei, am descoperit că învierea a fost speranța constantă a credincioșilor din Vechiul și Noul Testament. Atât de mult, încât apostolul Pavel spune în 1 Corinteni 15 că, dacă Isus nu ar fi înviat din morți, atunci „Atunci și cei care au adormit în Hristos au pierit”.

AU PIERIT? O afirmație adevărată, dacă toți credincioșii din Vechiul Testament sunt în mormintele lor, „adormiți” în așteptarea speranței învierii. O afirmație foarte confuză dacă acei credincioși din Vechiul Testament nu au murit niciodată cu adevărat și se bucură fericit de paradis acum.

O fabulă grecească

Postul nostru blog va lua în considerare o fabulă grecească care s-a strecurat în creștinismul timpuriu după ce Isus s-a înălțat la cer și care este acum o credință atât de bine stabilită și prețuită încât puțini își dau seama că poate fi ușor de demonstrat că este falsă. Unii ar spune: „O speranță falsă este mai bună decât nici o speranță” – dar oare este așa? Și dacă ne agățăm de o speranță falsă, ce alte aspecte ale adevăratului mesaj al Evangheliei vor fi denaturate? Cu voia lui Dumnezeu, vom examina această chestiune în primul rând din Scriptură, dar și cu referire la dezvoltarea istorică a acestei învățături.