Atunci este acel moment magic al serii când copiii tăi sunt morocănoși și se plâng pentru cină, tocmai ai reușit să arzi orezul (DE CE ARD ÎNTOTDEAUNA OREZUL), casa arată ca și cum patru mini tornade separate și-au croit drum prin ea și apoi soțul tău intră pe ușă și spune: „Deci, ce ai făcut azi?”

Am să recunosc că această întrebare în sine este în totalitate în regulă, dar cumva, în acel haos de la sfârșitul zilei, se simte ca un fel de acuzație. Îmi storc creierii pentru a găsi un răspuns semnificativ care să explice contribuția mea la familie și să mă facă să par un adult inteligent. Știu că nu asta îmi cere soțul meu să fac, dar simt totuși presiunea. Așa că, în loc să răspund: „Ei bine, casa este încă în picioare, așa că asta e ceva, NU-i așa?”. vreau să-i dau bărbatului meu (și al tău) câteva idei de întrebări care m-ar putea ajuta să mă deschid. (O mare mulțumire cititorilor mei de pe pagina de Facebook care au inspirat aceste categorii cu feedback-ul lor.)

Întrebați despre inima ei. S-ar putea să nu putem să vă spunem toate lucrurile extraordinare pe care le-am realizat, dar s-ar putea să fi avut un moment de Sentimente Mari despre care trebuie neapărat să discutăm. Dacă puteți să fiți în echipa noastră și să ne lăsați să ne descărcăm despre ceea ce a fost, s-ar putea să simțim că ni se ridică o greutate uriașă. Știm că acest lucru vă poate părea uneori riscant pentru că nu vă place să ne vedeți supărați sau vă faceți griji că toate aceste sentimente se vor îndrepta spre dumneavoastră, dar, întrebându-ne ce avem pe suflet, știm că vă pasă de cine suntem și nu doar de ceea ce facem.

Exemple:

– Te-a întristat ceva astăzi?

-Când ai fost cel mai entuziasmat astăzi?

-Ai avut un moment de mândrie astăzi?

Întrebați despre mintea ei. Îmi place să mă asigur că am avut timp în fiecare zi să citesc ceva care să-mi extindă mintea. Poate că este Biblia mea sau un articol științific sau ceva despre politică sau evenimente culturale sau un subiect care mă pasionează. Orice ar fi, probabil că astăzi nu am avut cu cine să discut despre asta și mi se nasc gânduri. Mi-ar plăcea să vorbim despre altceva decât despre obiceiurile de la baie ale copilului mic. Când sunt întrebată ce am făcut astăzi, creierul meu se face terci gândindu-se la tăierea strugurilor în două sau la a ajuta la temele de adunare. Aș vrea să vorbesc despre toate lucrurile la care m-am gândit în timp ce tăiam sandvișuri în triunghiuri, dar nu am avut pe nimeni acolo care să discute cu mine.

Exemple:

Ai citit ceva interesant astăzi?

Ai ascultat vreun podcast bun?

Ce problemă majoră a lumii ai rezolvat intern astăzi?

Întreabă despre oamenii ei. Îmi iubesc poporul meu. Copiii mei, copiii vecinilor, prietenii mei de la biserică, părinții mei, TOȚI POPORII MEI. În timpul unei zile obișnuite, probabil că am interacționat cu cineva în legătură cu o problemă prin care trece sau inima mea a fost încurajată de bucuria cuiva. Vreau să vorbesc despre aceste lucruri. Nu este o bârfă, este doar împărtășirea poverilor și a triumfurilor cu oamenii pe care îi iubesc și vreau să îl includ pe soțul meu în toate întâmplările lor. (Și, deși acest lucru nu este nici pe departe la fel de nobil, uneori vreau să vorbesc și despre „oamenii mei” și prin asta mă refer la oamenii de la televizor sau la cineva pe care îl urmăresc pe rețelele de socializare sau la oamenii dintr-o carte pe care o citesc și care m-a absorbit total. Fă-mi pe plac.)

Exemple:

-Cum se descurcă sora ta cu chestia aia de care era îngrijorată?

-Ai auzit de la prietena ta despre vestea pe care o aștepta?

– Vreo descoperire majoră pentru copii astăzi?

Completați-i munca. Câteodată suntem atât de băgați în mocirla cotidiană a activității de părinte, încât de fapt nici nu ȘTIM ce am făcut astăzi. Dacă observați ceva ce am făcut, nu ezitați să recunoașteți acest lucru. Asta ar însemna enorm.

Exemple:

-Ei! Acel contor a fost curățat! Arată foarte bine.

-Nici unul dintre copii nu sângerează acum! Foarte bine.

-Cina asta miroase extraordinar.

Fiți conștienți de nevoile ei introvertite sau extrovertite și de numărul de cuvinte. Am o zi pe săptămână în care îmi petrec timpul cu mama și surorile mele. În acele zile, soțului meu îi este greu să scoată un cuvânt de la mine când ajunge acasă. Poate că până la ora de culcare sunt pregătită să discut despre ziua respectivă, dar, pentru că am tendințe introvertite, s-ar putea ca până la ora 17.00 să îmi fi consumat toate cuvintele în zilele în care stau cu alte femei. Dar sunt și zile în care s-ar putea să fi vorbit doar cu copiii TOATĂ ziua și am nevoie disperată de interacțiune cu un adult. Fiind conștient de faptul că pot fi fie prea epuizat pentru a vorbi (nu o luați personal!), fie că am nevoie disperată de discuții (doar puneți întrebări! nu trebuie să vă simțiți presat să fiți la fel de vorbăreț!) vă poate ajuta să știți cât de mult efort să depuneți într-o conversație de seară.

Exemple:

-V-ați distrat astăzi la grupul MOPS? Te-ai simțit vorbită?

-Ai reușit să vorbești cu vreun adult astăzi sau a fost destul de liniște aici?

-Vrei să te ajut în bucătărie ca să putem discuta sau ar fi mai util ca eu să mă ocup de copii în timp ce tu termini cina?

O conversație sănătoasă este un dans intim între doi oameni. Vreau să pun întrebări care să vină în întâmpinarea nevoilor partenerului meu și să îi dau de înțeles că îmi pasă. Am nevoie ca el să mă implice în moduri similare, astfel încât să fim pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește problemele importante ale vieții. Atunci când reușim să ieșim din căsuța „Ce ai făcut azi?” (sau din căsuța mea „Și cum te-a făcut să te simți?”, care aproape întotdeauna îl pune la limită), creăm ceva special. Creăm o prietenie cu adevărat solidă.