Când viața te doboară, e nevoie de aproximativ doi ani pentru a te ridica
Foto: Darcyadelaide
Dacă, așa cum susținea Elisabeth Kübler-Ross, există „cinci etape ale durerii” – negare, furie, negociere, depresie și acceptare – cât timp ești condamnat să te complaci în fiecare dintre ele?
Cu oricare ar fi procesul de doliu, este clar că depășirea unei experiențe traumatice este un drum lung și întortocheat: potrivit lui Elizabeth Bernstein, care scrie în Wall Street Journal, recuperarea după o pierdere importantă – a unui loc de muncă, a unei căsnicii – poate dura în jur de doi ani.
Experții spun că majoritatea oamenilor ar trebui să își acorde o perioadă bună de doi ani pentru a-și reveni după o traumă emoțională, cum ar fi o despărțire sau pierderea unui loc de muncă. Iar dacă ați fost luat prin surprindere de eveniment – soțul/soția v-a părăsit brusc, ați fost concediat(ă) pe neașteptate – ar putea dura mai mult.
…Unii experți numesc această perioadă de recuperare un „proces de criză de identitate”. Este perfect normal, spun ei, să vă simțiți deprimați, anxioși și distrași în această perioadă – cu alte cuvinte, să fiți un dezastru emoțional.
Câteva persoane par să-și revină mai repede, iar altele s-ar putea să nu-și mai recapete niciodată vechiul echilibru. Și, unele traume, cum ar fi „moartea unei persoane dragi”, relatează Bernstein, sunt „mai complicate și, de obicei, vor dura chiar mai mult de doi ani.”
Dar, de regulă, atunci când planul tău de viață este deraiat într-un mod important, poate dura câțiva ani pentru a reveni pe drumul cel bun. Motivul pentru care durează atât de mult, spune Bernstein, este pentru că, în timp ce trebuie să vă confruntați cu ceea ce s-a întâmplat, aceste mari schimbări modifică și multe alte fațete ale vieții dumneavoastră:
Refacerea după un divorț sau pierderea locului de muncă implică de fapt două procese care se suprapun. Există recuperarea după doliu. Și există procesul și mai anevoios de reconstruire a structurii vieții tale. Unde veți lua cina? Cine vor fi prietenii tăi?
Așa că, dacă treci prin ceva greu și te lovești pe tine însuți pentru că te gândești că nu treci peste asta suficient de repede, consolează-te cu faptul că vindecarea este grea, iar cârpirea marilor răni necesită timp.
Mai multe de pe Smithsonian.com:
Transformarea experiențelor de război și traumă prin intermediul artelor