Când oamenii moderni au ajuns în Europa, în urmă cu aproximativ 40.000 de ani, au făcut o descoperire care avea să schimbe cursul istoriei.

Continentul era deja populat de verii noștri evolutivi, neanderthalienii, despre care dovezi recente sugerează că aveau propria lor cultură și tehnologie relativ sofisticată. Dar, în câteva mii de ani, neanderthalienii au dispărut, lăsând specia noastră să-și continue răspândirea în toate colțurile globului.

Cum anume au dispărut neanderthalienii rămâne un subiect de aprigă dezbatere între cercetători. Cele două explicații principale oferite în ultimii ani au fost concurența cu oamenii moderni recent sosiți și schimbările climatice globale.

Prezența materialului genetic neanderthalian la toți oamenii moderni din afara Africii arată că cele două specii au interacționat și chiar au făcut sex. Dar este posibil să fi existat și alte tipuri de interacțiuni.

Câțiva cercetători au sugerat că este posibil să fi avut loc o competiție pentru resurse, cum ar fi prada și materiile prime pentru uneltele de piatră. Alții au propus că au avut loc interacțiuni violente și chiar războaie și că acest lucru ar fi putut cauza dispariția Neanderthalienilor.

Această idee ar putea părea convingătoare, având în vedere istoria violentă a războiului din specia noastră. Dar dovedirea existenței războaielor timpurii este un domeniu de cercetare problematic (deși fascinant).

Război sau crimă?

Noile studii continuă să mute pragul de la care există dovezi pentru războiul uman din ce în ce mai devreme. Dar găsirea unor astfel de dovezi este plină de probleme.

Doar oasele conservate cu răni provocate de arme ne pot da o indicație sigură a violenței la un moment dat. Dar cum separați exemplele de crimă sau o dușmănie de familie de „războiul” preistoric?

Într-o anumită măsură, această întrebare a fost rezolvată de mai multe exemple de ucidere în masă, în care comunități întregi au fost masacrate și îngropate împreună într-o serie de situri europene datând din perioada neolitică (în urmă cu aproximativ 12.000-6.000 de ani, când a apărut agricultura).

Pentru o vreme, aceste descoperiri păreau să fi rezolvat problema, sugerând că agricultura a dus la o explozie demografică și la o presiune pentru ca grupurile să se lupte. Cu toate acestea, chiar și cazuri mai timpurii de ucidere în grup, sugerate de oasele vânătorilor-culegători, au redeschis dezbaterea.

Definirea războiului

O altă provocare este că este foarte dificil să se ajungă la o definiție a războiului aplicabilă societăților preistorice, fără a deveni atât de largă și vagă încât să-și piardă sensul. După cum susține antropologul social Raymond Kelly, în timp ce violența de grup poate avea loc în rândul societăților tribale, ea nu este întotdeauna privită ca „război” de către cei implicați.

De exemplu, în cadrul împărțirii justiției pentru omucidere, vrăjitorie sau alte abateri sociale percepute, „făptașul” ar putea fi atacat de o duzină de alte persoane. Cu toate acestea, în astfel de societăți, actele de război implică, de asemenea, în mod obișnuit, un singur individ care este prins în ambuscadă și ucis de un grup coordonat.

Ambele scenarii par, în esență, identice pentru un observator extern, însă unul este considerat un act de război, în timp ce celălalt nu este. În acest sens, războiul este definit de contextul său social mai degrabă decât pur și simplu de numărul celor implicați.

Un punct cheie este faptul că intră în joc un tip foarte special de logică în care orice membru al unui grup advers este văzut ca reprezentând întreaga sa comunitate, devenind astfel o „țintă validă”. De exemplu, un grup ar putea ucide un membru al altui grup ca răzbunare pentru un raid în care victima nu a fost implicată.

În acest sens, războiul este o stare de spirit care implică gândirea abstractă și laterală la fel de mult ca un set de comportamente fizice. Astfel de acte de război pot fi apoi săvârșite (de obicei de către bărbați) împotriva femeilor și copiilor, precum și a bărbaților, și avem dovezi ale acestui comportament printre scheletele oamenilor moderni timpurii.

Registrul fosilelor

Atunci ce înseamnă toate acestea pentru întrebarea dacă oamenii moderni și oamenii de Neanderthal au mers la război?

Nu există nicio îndoială că neanderthalienii s-au angajat și au fost beneficiarii unor acte de violență, fosilele arătând exemple repetate de răni contondente, mai ales la nivelul capului. Dar multe dintre acestea sunt anterioare apariției oamenilor moderni în Europa și, prin urmare, nu se poate să fi avut loc în timpul întâlnirilor dintre cele două specii.

În mod similar, printre puținele fosile ale primilor oameni moderni din punct de vedere anatomic, există diverse exemple de răni provocate de arme, dar majoritatea datează de la mii de ani după dispariția neanderthalienilor.

Dacă avem dovezi de violență față de neanderthalieni, acestea sunt aproape exclusiv în rândul victimelor de sex masculin. Acest lucru înseamnă că este mai puțin probabil să reprezinte un „război”, spre deosebire de o competiție între masculi.

În timp ce nu există nicio îndoială că neanderthalienii au comis acte de violență, măsura în care aceștia erau capabili să conceptualizeze „războiul” în modul în care este înțeles de culturile umane moderne este discutabilă. Este cu siguranță posibil ca altercații violente să fi avut loc atunci când membrii populațiilor mici și dispersate ale acestor două specii au intrat în contact (deși nu avem dovezi concludente în acest sens), dar acestea nu pot fi caracterizate în mod realist ca fiind războaie.

Cert este că putem observa un model de traume legate de violență în scheletele oamenilor moderni din Paleoliticul superior (acum 50.000-12.000 de ani), care rămâne același și în perioadele mai recente ale mezoliticului și neoliticului. Cu toate acestea, nu este deloc clar că neanderthalienii urmează acest tipar

În ceea ce privește întrebarea mai amplă dacă oamenii moderni au fost responsabili pentru dispariția Neanderthalienilor, merită remarcat faptul că Neanderthalienii din multe părți ale Europei par să fi dispărut înainte ca specia noastră să fi ajuns. Acest lucru sugerează că oamenii moderni nu pot fi în totalitate vinovați, fie prin război, fie prin competiție.

Cu toate acestea, ceea ce a fost prezent în toată această perioadă a fost schimbarea dramatică și persistentă a climei, care pare să fi diminuat habitatele forestiere preferate de neanderthalieni. Oamenii moderni, deși abia plecaseră din Africa, par să fi fost mai flexibili la diferite medii și, prin urmare, mai buni în a face față habitatelor deschise, din ce în ce mai frecvente și mai reci, care ar fi putut pune la încercare capacitatea de supraviețuire a neanderthalienilor.

Așa că, deși primii europeni moderni ar fi putut fi primii oameni capabili de război organizat, nu putem spune că acest comportament a fost responsabil sau chiar necesar pentru dispariția neanderthalienilor. Este posibil ca ei să fi fost pur și simplu victimele evoluției naturale a planetei noastre.

.