Brutalitate artistică
City of God (R) (135 min.) _ Neîncetat de sumbru și excesiv de violent, acest al patrulea lungmetraj al fostului regizor de televiziune brazilian Fernando Meirelles, ajutat de ingeniosul director de imagine Cesar Charlone, strălucește totuși de ingeniozitate vizuală. Este o călătorie lungă și tulburătoare, nu foarte diferită de Amores Perros al mexicanilor, o călătorie care ar putea să-i lase pe spectatori obosiți de brutalitate, dar entuziasmați de sosirea unui mare talent cinematografic.
City of God (Orașul lui Dumnezeu), un campion al box-office-ului în Brazilia și un favorit la Cannes, se bucură, în parte, de rădăcinile sale în viața reală: Filmul, a cărui acțiune se petrece în mahalalele din Rio de Janeiro, a fost adaptat după romanul popular al lui Paulo Lins, un rezident de mult timp al proiectului de locuințe titular.
Lins și-a bazat povestea, care se întinde din anii 1960 până în anii 1980, pe viața fotografului de ziar Wilson Rodriguez. Meirelles, cu ajutorul co-regizoarei Katia Lund, a selectat distribuția neprofesionistă din rândul copiilor din cartier, care au fost audiați și antrenați să joace timp de opt luni înainte de începerea producției.
Rezultatul este o dramă dură care detaliază ascensiunea mai multor băieți rătăciți din cartier, de la tineri huligani la puternici și notorii lorzi ai crimei. Rachetă (Alexandre Rodrigues), tânărul de la shutterbug, relatează povestea, centrată pe isprăvile lui Li’l Dice (Douglas Silva), care mai târziu își schimbă numele în Li’l Ze (Leandro Firmino da Hora), și Bene (Phellipe Haagensen), înnebunit după arme. Fotograful își transformă prietenia cu membrii bandei într-o slujbă, documentând viața din mahala pentru un cotidian din Rio.
Filmul lui Meirelles, care, în cele din urmă, are o viziune pesimistă asupra naturii umane, este plin de imagini urâte, inclusiv, cea mai tulburătoare, uciderea forțată a unui băiat de către un alt băiat și pedepsirea de către Li’l Dice a doi copii foarte mici și neastâmpărați: Îi împușcă în picioare. Cu toate acestea, narațiunea cinematografică _ flashback-uri, cadre înghețate, puncte de vedere neobișnuite ale camerei de filmat, perspective multiple asupra acelorași secvențe de evenimente _ este uluitoare. Iar o coadă, care oferă imagini video și fotografii ale oamenilor ale căror vieți au inspirat povestea, este zguduitoare. B+
_ PHILIP BOOTH, redactor la Times
Subscrieți-vă la notificăriSubscrieți-vă de la notificări