Atunci cine poate fi salvat?
Matei, Marcu și Luca povestesc despre tânărul conducător bogat care a venit la Isus și l-a întrebat ce ar trebui să facă pentru a moșteni viața veșnică. Domnul i-a arătat mai întâi spre vechea lege a lui Moise, sub care trăia. După ce a afirmat că a aderat la lucrurile menționate, Domnul i-a spus că mai are încă un lucru de făcut. Pe baza cuvintelor din relatarea lui Marcu, este ușor de înțeles ce văzuse Domnul în acest om. El se încredea în bogățiile sale. Isus i-a spus atunci că va trebui să vândă tot ceea ce avea și să dea săracilor. El a spus: „Căci este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac, decât pentru un om bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu”. (Luca 18:25). Acestei afirmații i s-a adresat întrebarea: „Cine deci poate fi mântuit?”. (Luca 18:26). Pentru tânărul conducător bogat, el putea, dacă era dispus să se încreadă în Dumnezeu mai degrabă decât în bogățiile sale materiale. Dar, întrebarea este totuși una bună. Cine, așadar, poate fi mântuit? În cele ce urmează este oarecum o „listă scurtă” a celor care pot fi mântuiți. Este o listă scurtă pentru că spațiul nu ar permite acoperirea a tot ceea ce ar putea fi spus cu privire la acest subiect. Cu toate acestea, cele enumerate, dacă sunt luate în seamă, vor conduce pe cineva la mântuirea pe care o caută, dacă o caută cu onestitate.
Cine deci poate fi mântuit? Numai cei care au auzit și au crezut în Evanghelia lui Hristos. Chiar înainte de înălțarea Domnului la cer, El le-a spus apostolilor Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cel ce va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel ce nu va crede va fi condamnat” (Marcu 16:15-16). Deși în acest pasaj sunt menționate trei lucruri care trebuie făcute, noi observăm în prezent două: o persoană trebuie să audă Evanghelia lui Hristos și acea persoană trebuie să creadă în Evanghelia lui Hristos. Când Isus Și-a început slujba pământească, a predicat: „Timpul s-a împlinit și Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1:15). Așadar, de ce numai cei care au auzit și au crezut în Evanghelie pot fi mântuiți? Ei bine, în primul rând, aceasta este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Pavel spunea că „…nu se rușinează de Evanghelia lui Hristos, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede: întâi a iudeului, dar și a grecului” (Rom. 1:16). În al doilea rând, pentru că „în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu, din credință în credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință””. (Rom. 1:17). În al treilea rând, vom fi judecați după ea în ziua de apoi. Isus a spus: „Cine s-a lepădat de Mine și nu a primit cuvintele Mele, are pe cineva care îl va judeca; cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de apoi” (Ioan 12:48). În al patrulea rând, credința vine din auzirea acelui cuvânt, iar credința este absolut obligatorie pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu. Pavel a scris: „Așadar, credința vine prin auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu” (Rom. 10:17), iar scriitorul ebraic a afirmat: „Dar fără credință este cu neputință să-I placă; căci cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că este răsplătitor al celor ce-L caută cu sârguință” (Evr. 11:6).
Cine deci poate fi mântuit? Numai cei care au renunțat la nedreptate. Pavel a scris: „Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați: nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici afemeiații, nici cei care abuzează de ei înșiși cu bărbații, nici hoții, nici lacomii, nici bețivii, nici desfrânații, nici cei care fac jafuri, nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu” (I Cor. 6:9-10). Aici vom vedea că acest răspuns la întrebarea noastră este de fapt o continuare a primului nostru răspuns; acela de a auzi și de a crede în Evanghelie. Când abordăm întrebarea: „Ce este neprihănirea?”, ne întoarcem și ne întâlnim cu noi înșine. Dulcele psalmist al lui Israel a definit neprihănirea pentru noi când a scris: „Limba mea va vorbi despre cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt neprihănire” (Psalmul 119:172). Toate poruncile lui Dumnezeu sunt neprihănire sau se poate întoarce această afirmație și spune că neprihănirea este împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Reamintim că Pavel le-a spus romanilor că Evanghelia lui Hristos a descoperit toată neprihănirea lui Dumnezeu (Rom. 1:17). Astfel, în realitate, răspunsul la întrebarea cine poate fi mântuit atunci este: toți cei care ascultă de primele principii ale Evangheliei lui Hristos, făcându-i astfel copii ai lui Dumnezeu și apoi continuă să urmeze instrucțiunile găsite în Evanghelia lui Hristos ca și creștini. Isus a spus: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21).
Întrebarea „cine poate fi mântuit atunci” este foarte importantă, deoarece indică faptul că nu toți vor fi mântuiți. În realitate, Biblia ne învață că majoritatea oamenilor nu se vor număra printre cei care vor fi mântuiți. Isus a spus: „Intrați pe poarta cea strâmtă, pentru că largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea; pentru că strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o găsesc” (Matei 7:13-14). Amintiți-vă întotdeauna cuvintele de înțelepciune ale lui Solomon, care a spus: „Există o cale care pare dreaptă pentru un om, dar la capătul ei sunt căile morții” (Proverbe 14:12)
De Robert C. Oliver
Cronicar colaborator
.