Un anemometru sau ventrometru este un dispozitiv utilizat pentru măsurarea vitezei vântului și este un instrument obișnuit al stației meteo. Termenul este derivat din cuvântul grecesc anemos, care înseamnă vânt, și este folosit pentru a descrie orice instrument de măsurare a vitezei aerului utilizat în meteorologie sau aerodinamică. Prima descriere cunoscută a unui anemometru a fost făcută de Leon Battista Alberti în jurul anului 1450.

Anemometrele pot fi împărțite în două clase: cele care măsoară viteza vântului și cele care măsoară presiunea vântului; dar cum există o legătură strânsă între presiune și viteză, un anemometru proiectat pentru una dintre ele va oferi informații despre ambele.

Anemometrul s-a schimbat puțin de la dezvoltarea sa în secolul al XV-lea. Se spune că Leon Battista Alberti ar fi inventat primul anemometru mecanic în jurul anului 1450. În secolele următoare, numeroase alte persoane, inclusiv Robert Hooke și mayașii, și-au dezvoltat propriile versiuni, unii fiind atribuiți în mod eronat drept inventatori. În 1846, John Thomas Romney Robinson a îmbunătățit designul prin utilizarea a patru cupe semisferice și a unor roți mecanice. Mai târziu, în 1926, John Patterson a dezvoltat un anemometru cu trei cupe, care a fost îmbunătățit de Brevoort și Joiner în 1935. În 1991, Derek Weston a adăugat capacitatea de a detecta direcția vântului. Cel mai recent, în 1994, Dr. Andrews Pflitsch a dezvoltat anemometrul sonic.

.