Mușchiul este unul dintre cele patru tipuri de țesuturi primare ale organismului, iar organismul conține trei tipuri de țesut muscular: mușchiul scheletic, mușchiul cardiac și mușchiul neted (). Toate cele trei țesuturi musculare au câteva proprietăți comune; toate prezintă o calitate numită excitabilitate, deoarece membranele lor plasmatice își pot schimba stările electrice (de la polarizat la depolarizat) și pot trimite o undă electrică numită potențial de acțiune de-a lungul întregii lungimi a membranei. În timp ce sistemul nervos poate influența excitabilitatea mușchiului cardiac și a mușchiului neted într-o anumită măsură, mușchiul scheletic depinde în totalitate de semnalizarea din partea sistemului nervos pentru a funcționa corect. Pe de altă parte, atât mușchiul cardiac, cât și mușchiul neted pot răspunde la alți stimuli, cum ar fi hormonii și stimulii locali.

Toți mușchii încep procesul propriu-zis de contracție (scurtare) atunci când o proteină numită actină este trasă de o proteină numită miozină. Acest lucru are loc în mușchii striați (scheletici și cardiaci) după ce situsurile de legare specifice de pe actină au fost expuse ca răspuns la interacțiunea dintre ionii de calciu (Ca++) și proteinele (troponina și tropomiozina) care „protejează” situsurile de legare a actinei. Ca++ este, de asemenea, necesar pentru contracția mușchiului neted, deși rolul său este diferit: aici Ca++ activează enzimele, care la rândul lor activează capetele de miozină. Toți mușchii au nevoie de adenozin trifosfat (ATP) pentru a continua procesul de contracție și toți se relaxează atunci când Ca++ este eliminat și situsurile de legare a actinei sunt din nou ecranate.

Un mușchi poate reveni la lungimea sa inițială atunci când este relaxat datorită unei calități a țesutului muscular numită elasticitate. Se poate retrage înapoi la lungimea sa inițială datorită fibrelor elastice. Țesutul muscular are, de asemenea, calitatea de extensibilitate; se poate întinde sau extinde. Contractilitatea permite țesutului muscular să tragă de punctele sale de atașare și să se scurteze cu forță.

Diferențele dintre cele trei tipuri de mușchi includ organizarea microscopică a proteinelor lor contractile – actină și miozină. Proteinele de actină și miozină sunt dispuse foarte regulat în citoplasma celulelor musculare individuale (denumite fibre) atât în mușchiul scheletic, cât și în mușchiul cardiac, ceea ce creează un model, sau dungi, numit striații. Dungile sunt vizibile cu un microscop optic la o mărire mare (vezi ). Fibrele musculare scheletice sunt structuri multinucleate care compun mușchiul scheletic. Fibrele musculare cardiace au fiecare unul sau două nuclee și sunt conectate fizic și electric între ele, astfel încât întreaga inimă se contractă ca o unitate (numită sincizie).

Pentru că actina și miozina nu sunt dispuse într-un mod atât de regulat în mușchiul neted, citoplasma unei fibre musculare netede (care are un singur nucleu) are un aspect uniform, fără striații (de unde rezultă denumirea de mușchi neted). Cu toate acestea, aspectul mai puțin organizat al mușchiului neted nu trebuie interpretat ca fiind mai puțin eficient. Mușchiul neted din pereții arterelor este o componentă esențială care reglează presiunea sângelui necesară pentru a împinge sângele prin sistemul circulator; iar mușchiul neted din piele, organele viscerale și pasajele interne este esențial pentru deplasarea tuturor materialelor prin corp.

.