Flickr/Ariel Waldman

Pâine fără gluten. Prăjiturele fără gluten. Cereale fără gluten.

Cu toate noile opțiuni pentru a evita glutenul, trebuie să fie ceva la acest ingredient care vă face rău, nu-i așa?

Greșit.

După cum subliniază Alan Levinovitz în „The Gluten Lie” (Minciuna glutenului), ingredientul care sună înfricoșător nu este de temut.

Departe de a fi o toxină periculoasă, glutenul este un tip de proteină care se găsește în grâu și în alte cereale similare, de la orzul consistent până la secara cu gust amar. Este ceea ce face ca covrigii să fie moi și permite pâinii proaspăt coapte să crească.

În timp ce glutenul nu este periculos pentru majoritatea oamenilor, cei care renunță la el se pot simți adesea mai bine pentru că fac alte schimbări pozitive, cum ar fi să gătească mai mult acasă.

Oamenii care renunță la gluten se pot simți, de asemenea, mai sănătoși pentru că ei cred că glutenul îi face să se simtă groaznic – un așa-numit efect „nocebo”.

Doar aproximativ 1% dintre americani au de fapt boala celiacă, o tulburare genetică, autoimună, care face ca persoanele care mănâncă gluten să aibă leziuni la nivelul intestinului subțire.

Alți 0,63% până la 6% dintre oameni pot fi sensibili la gluten fără a avea boala celiacă, ceea ce înseamnă că, atunci când mănâncă gluten, experimentează unele sau toate simptomele pe care le au persoanele cu celiachie. (Această afecțiune, numită sensibilitate la gluten non-celiacă, este totuși puțin controversată, mai multe studii sugerând că este fie exagerată, fie că nu există.)

Cu alte cuvinte, într-o cameră cu 100 de persoane, sunt șanse ca una să aibă celiachie. Alte câteva ar putea fi sensibile. Asta nu înseamnă o mulțime de oameni.

Big business

Cu toate acestea, dietele fără gluten au prins ca un foc de paie. Și o mulțime de oameni – mult mai mult decât câțiva din 100 – spun că au experimentat beneficii în urma renunțării la acest ingredient, de la pierderea în greutate până la o stare de spirit mai bună. Chiar și celebrități precum Miley Cyrus și Lady Gaga spun că au renunțat la gluten.

Alternativele fără gluten au devenit o mare industrie: 30% dintre oameni vor să mănânce mai puțin gluten. Se estimează că vânzările de produse fără gluten vor ajunge la 15 miliarde de dolari până anul viitor.

Atunci ce se întâmplă?

Când oamenii urmează o dietă sau nu mai mănâncă un anumit lucru – fie că este vorba de alimente grase, carbohidrați procesați sau zahăr – ei fac adesea și o serie întreagă de alte schimbări în stilul de viață, scrie Levinovitz.

Așa că, în timp ce tăierea glutenului poate părea că provoacă pierderea în greutate sau o piele mai clară, în realitate, probabil că altceva este cauza reală, cum ar fi schimbarea mâncării de tip fast-food cu gătitul acasă. Peter Gibson, directorul de gastroenterologie al Universității Monash din Australia, care a condus mai multe studii despre gluten, îi spune lui Levinovitz:

„Am observat de multe ori, chiar și la membrii familiei. Aceștia au decis că mănâncă multe mâncăruri la pachet, mâncăruri rapide, nu mănâncă deloc bine. Ei citesc acest lucru despre fără gluten și apoi cumpără legume proaspete, gătesc bine și mănâncă mult mai bine. Să dai vina pe gluten este ușor, dar ai putea indica vreo sută de lucruri pe care le fac mai bine.”

Toate în capul lor?

Gibson este, de asemenea, autorul unui studiu recent care a constatat că, dintre cele 37 de persoane cu sensibilitate la gluten autoidentificată care nu era boala celiacă, un total de 0 persoane erau de fapt sensibile la gluten.

Studiul a scos la iveală ceea ce se numește efect „nocebo” – atunci când persoanele autodiagnosticate sensibile la gluten credeau că se vor simți mai rău atunci când li se dădea gluten, de fapt se simțeau mai rău (chiar dacă ceea ce mâncau nu conținea de fapt gluten).

Cu alte cuvinte, totul era în capul lor.

Dar aceasta poate fi o pastilă greu de înghițit. „Când vine vorba de sensibilitățile alimentare, oamenii sunt incredibil de puțin dispuși să pună la îndoială autodiagnosticurile”, scrie Levinovitz. „Nimeni nu vrea să se gândească la faptul că beneficiile pe care le-au experimentat în urma eliminării glutenului… ar putea fi psihologice.”

Peste toate acestea, conectarea a ceea ce am mâncat la simptomele fizice este incredibil de dificilă. Nu numai că studiile au arătat că ne este greu să ne amintim ce am mâncat și când am mâncat, dar suntem, de asemenea, judecători slabi în ceea ce privește ceea ce este sănătos și ceea ce nu este.

Atunci, mai degrabă decât să săriți la autodiagnosticare, consultați un medic. Și țineți-vă de știință.