STUDIO:

Metro-Goldwyn-Mayer (MGM)

DIRECTOR:

Victor Fleming

CAST:

• Judy Garland … Dorothy Gale
• Frank Morgan … Professor Marvel / The Wizard of Oz / The Gatekeeper / The Carriage Driver / The Guard
• Ray Bolger … „Hunk” / Sperietoarea
• Jack Haley … „Hickory” / Omul de tinichea
• Bert Lahr … „Zeke” / Leul laș
• Billie Burke … Glinda Vrăjitoarea cea bună
• Margaret Hamilton … Miss Almira Gulch / The Wicked Witch of the West
• Clara Blandick … Auntie Em
• Charley Grapewin … Uncle Henry
• Pat Walshe … Winged Monkey King
• Terry … Toto
• The Singer Midgets … The Munchkins

GENER(S):

Aventură | Familie | Fantezie | Musical

TAGLINE:

Am plecat să-l vedem pe Vrăjitorul, minunatul !

Filmul este cunoscut pentru că este chintesența perenă a muzicalului fantezist de familie, care este, fără incertitudine, cel mai iubit și celebrat film pentru copii realizat vreodată, care este o parte esențială a culturii pop, deoarece este la fel de sagace și alegoric ca orice operă shakespeariană în a pune pur și simplu la vedere emoțiile primare, expunând anxietățile noastre din copilărie legate de abandon și ineficiență și aducând o înțelegere a tensiunii dintre confortul coercitiv al căminului și spaimele dezlănțuite ale necunoscutului care marchează toate viețile noastre de adulți. Regizorul Victor Fleming expune în mod superb și simultan o narațiune autentică de modă veche cu un plus de măiestrie vizuală revoluționară și ingeniozitate tehnologică, folosind un amestec conglomerat de tărie intestinală și inventivitate a talentelor de la Hollywood pentru a produce șiruri de componente unice și autentice care nu au mai fost niciodată încercate în cinematografie (la acea vreme), care este ancorat de o distribuție de durată condusă de Judy Garland, în acest sens definitoriu de uimire și frică, basm cu delicii și grozăvii, precum și de atracția extrinsecă și confortul de acasă, într-un clasic cinematografic ideal. Filmul este bazat pe romanul lui L. Frank Baum „The Wonderful Wizard of Oz”, a captat inițial o apreciere considerabilă, cu excepția unor observații critice, însă statutul său a continuat să crească, fiind considerat în general unul dintre cele mai mari filme din istoria cinematografiei și a devenit un simbol al culturii pop americane.

Iată care au fost unele dintre recepțiile critice la adresa filmului de-a lungul anilor:

Roger Ebert de la Chicago Sun-Times spune: „”Vrăjitorul din Oz” are o suprafață minunată de comedie și muzică, efecte speciale și emoție, dar încă îl urmărim șase decenii mai târziu pentru că povestea sa de bază pătrunde direct în cele mai profunde nesiguranțe ale copilăriei, le stârnește și apoi le liniștește. Ca adulți, îl iubim pentru că ne amintește de o călătorie pe care am făcut-o.”

Peter Stack de la San Francisco Chronicle spune: „Această minunată joacă a unui film arată magic pe marele ecran: culorile sunt un picnic pentru ochi, detaliile se profilează atât de clar încât practic le poți atinge și există un sentiment de mai mare decât viața cu un film care este deja mai mare decât viața – acest, probabil, cel mai mare dintre toate filmele de familie live-action.”

Otis Ferguson de la The New Republic spune: „Povestea are, bineînțeles, niște idei minunate și sălbatice, dar filmul nu știe ce să facă cu ele, decât să fie dureros de literal și elaborat în legătură cu totul… nu se poate aștepta să aibă și simțul umorului – iar în ceea ce privește atingerea ușoară a fanteziei, aceasta cântărește ca o jumătate de kilogram de prăjitură cu fructe înmuiată.”

Claudia Puig de la USA Today spune: „Papucii de rubin strălucesc cu o orbire inegalabilă, drumul sinuos de cărămidă arată incomparabil de galben, iar Orașul de Smarald strălucește de un verde din ce în ce mai atrăgător – amestecul de poveste clasică, de modă veche, cu tehnologie de ultimă oră este incontestabil de captivant.”

Whittaker Chambers de la TIME Magazine spune: „‘Vrăjitorul din Oz’ ar trebui să tranșeze o veche controversă de la Hollywood: dacă fantezia poate fi prezentată pe ecran cu același succes cu actori umani ca și cu desene animate. Se poate. Atâta timp cât „Vrăjitorul din Oz” se limitează la fantezie și magie, el plutește în aceeași atmosferă rară de încântare care a distins „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” al lui Walt Disney.'”

După cum se poate observa din reacțiile criticilor, filmul a fost inițial foarte lăudat, dar nu fără denunțuri din partea câtorva critici care au susținut că Garland era puțin prea bătrână pentru rolul ei, în timp ce alții au mai considerat că nu avea nicio urmă de imaginație, bun gust sau ingeniozitate, cu toate acestea, a apărut de-a lungul timpului ca o piatră de hotar culturală cinematografică. Fleming și împreună cu un amalgam de forțe creatoare, creează un spectacol tradus într-o aventură cinematografică magică ce se constituie în utilizarea ilustră și orbitoare a Technicolor, a povestirii fantasmagorice, a coregrafiei vodeviliene, a compozițiilor muzicale contagioase, a caracterizărilor memorabile, a comentariilor filosofice pătrunzătoare și a tuturor resurselor de artificii fotografice – inclusiv a unei tornade elaborate în mod realist. Este o odă închinată puterii prieteniei și imaginației, care atinge un punct median fericit între fantezie și închipuire, susținută de o trupă competentă și pricepută de interpreți, condusă de Garland, în această minunăție de film cu vârtejuri, o bijuterie cinematografică plăcută din punct de vedere vizual, cu o rezonanță vibrantă și o imersiune încântătoare, eternă. Dar vă las pe voi să decideți…

.