Monarhia are o semnificație specială pentru familiile iraniene. Ea se regăsește în modul nostru de viață. Face parte integrantă din istoria noastră de 2.500 de ani.

Împărăteasa Farah

Singurul defect al șahului este că este într-adevăr prea mare pentru poporul său – ideile sale sunt prea mari pentru noi.

Assadollah Alam, ministru la curte

Interviu: „Majestate, unde au plecat susținătorii dumneavoastră?”. Șahul: „Căutați-mă.”

Interviu acordat presei în 1978

EXPANSIUNEA STATULUI (1953-75)

Muhammad Reza Șah a continuat după 1953 acolo unde tatăl său fusese forțat să se oprească în 1941. El a reînceput în plină viteză campania de extindere a celor trei piloni care îi susțineau statul: armata, birocrația și sistemul de patronaj al curții. În multe privințe, domnia sa a fost o continuare a celei a tatălui său – cu câteva variații minore. În timp ce tatăl domnise în epoca fascismului și vorbea fără menajamente despre cum să facă trenurile să circule la timp, fiul a trăit în plin Război Rece și, prin urmare, s-a ferit de limbajul autocrației și al rasismului. Dar chiar și el, aflat la apogeul puterii sale, nu s-a putut abține să nu adauge la lista sa exaltată de titluri regale pe cel nou-nouț de Arya Mehr (Soarele Arian). Muhammad Reza Shah a împlinit visul lui Reza Shah de a construi o structură statală masivă.

.