Articles

21 de motive pentru a merge la spovedanie și de ce catolicii mărturisesc păcatele preoților

by admin

Există câteva întrebări pe care trebuie să le rezolvăm înainte de a ajunge la motivul pentru care toți avem nevoie de spovedanie.
  • Este necesar Sacramentul Reconcilierii (Mărturisirea) pentru a-ți fi iertate păcatele sau poți merge direct la Dumnezeu?
  • De ce avem nevoie de acest Sacrament?
  • De unde a apărut?
  • Ce face păcatul?
Trebuie să punem niște baze înainte de a da răspunsuri adecvate.
Ce face păcatul
Păcatul cauzează o triplă pagubă în relații:
  1. Cu Dumnezeu
  2. Cu ceilalți
  3. Cu noi înșine
Majoritatea oamenilor văd cu ușurință că păcatul poate deteriora relația dintre noi și Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care toți creștinii caută într-un fel sau altul iertarea păcatelor. Dar, aceasta nu este singura pagubă produsă. Sfântul Pavel ne spune, în mai multe dintre scrisorile sale, că toți suntem uniți cu Dumnezeu într-un singur trup al lui Hristos – Biserica. Un exemplu al acestei învățături:

„Noi, deși suntem mulți, suntem un singur trup în Hristos și, în mod individual, părți unii din alții”. – Romani 12:5

Așa că, atunci când păcătuim, putem dăuna altora. Așa cum spune Pavel în lunga sa învățătură despre Trupul lui Hristos din 1 Corinteni:

„Dacă o parte suferă, toate părțile suferă împreună cu ea; dacă o parte este onorată, toate părțile au parte de bucuria ei.” – 1 Corinteni 12:26

Așa, nu stricăm doar relația cu Dumnezeu, ci și cu ceilalți membri ai Bisericii. Catehismul învață:

1440 „Păcatul este, înainte de toate, o ofensă adusă lui Dumnezeu, o ruptură a comuniunii cu el. În același timp, el dăunează comuniunii cu Biserica. Din acest motiv, convertirea presupune atât iertarea lui Dumnezeu, cât și reconcilierea cu Biserica.”

A treia pagubă cauzată este față de noi înșine. Noi suntem creați pentru bunătate și sfințenie. Când păcătuim, într-un anumit sens, devenim mai puțin din ceea ce am fost creați să fim. Și această daună trebuie reparată. Această vindecare are loc doar atunci când păcatul este iertat.
Cine iartă păcatul?

Doar Dumnezeu are autoritatea de a ierta păcatele. Totuși, această autoritate este mijlocită prin intermediul altora. Evreii se întrebau de ce Hristos ierta păcatele, pentru că nu-și dădeau seama că El era Dumnezeu. Nu trebuie să uităm că Isus a fost, de asemenea, un om. El transmite această autoritate de a ierta păcatele apostolilor Săi.
După Înviere, Iisus s-a arătat ucenicilor Săi care erau adunați în camera de sus, speriați de moarte și confuzi. Hristos vine și suflă Duhul Sfânt peste ei și apoi îi însărcinează să le ierte păcatele. Aceasta este doar a doua oară când Dumnezeu suflă asupra oamenilor. Prima este atunci când suflă viață în Adam. Suflarea este un simbol al Duhului Sfânt.

„În seara acelei prime zile a săptămânii, când ușile erau încuiate, unde se aflau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pacea fie cu voi!”. După ce a spus aceasta, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. (Isus) le-a spus din nou: „Pacea fie cu voi. Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”. Și după ce a spus acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți Duhul Sfânt. Celor cărora le veți ierta păcatele le sunt iertate, iar celor cărora le veți reține păcatele le sunt reținute”””. – Ioan 20 19-23

Apostolii sunt trimiși așa cum Tatăl L-a trimis pe Isus – cu autoritatea de a ierta păcatele. Dar, cum ar putea ei să știe ce păcate să ierte și pe care să le rețină, dacă păcatele nu au fost mărturisite? De aceea, cartea lui Iacov spune următoarele:

„mărturisiți-vă păcatele unul altuia și rugați-vă unul pentru altul, ca să fiți vindecați”. – Iacov 5:16

În contextul acestui verset, unei persoane i se spune să „cheme prezbiterii bisericii” (Iacov 5:14). Prezbiter este cuvântul grecesc pentru preot (sau bătrân).
Prin urmare, pe baza dovezilor biblice, vedem că iertarea păcatelor este legată în mod explicit de mărturisirea la un preot, care are autoritatea de a ierta păcatele, care este dată de Hristos. Astfel, Hristos vindecă relația prin intermediul preotului, iar noi suntem împăcați atât cu Dumnezeu, cât și cu Biserica Sa și, făcând acest lucru, suntem vindecați, devenind astfel ceea ce ar trebui să fim cu adevărat. Prin urmare, acest lucru vindecă tripla pagubă produsă în relațiile noastre.

Puteți merge direct la Dumnezeu?

Da și nu. Ni se spune, așa cum vedem clar în Scriptura de mai sus, că trebuie să ne mărturisim păcatele unii altora. Astfel, modul obișnuit prin care ni se iartă păcatele grave este prin Sacramentul Spovedaniei. Așadar, aceasta este calea pe care Hristos a stabilit-o ca fiind calea obișnuită de iertare a păcatelor grave (adică muritoare). Dar, există circumstanțe extreme în care Dumnezeu poate ierta păcatele grave în afara Spovedaniei, dacă persoana are o căință (durere) perfectă pentru păcatele sale, dar acestea sunt extraordinare.

De asemenea, suntem obligați să mergem la Spovedanie doar o dată pe an, în timpul sezonului pascal, și doar dacă am comis un păcat de moarte. Astfel, toate păcatele veniale pot fi iertate mergând direct la Dumnezeu, deși ele pot fi iertate și în cadrul Spovedaniei, iar acest lucru este recomandat ori de câte ori este posibil.

Pot fi iertate păcatele doar catolicilor?

Răspunsul simplu este nu. Deși spovedania este modalitatea obișnuită de a avea păcatele iertate, ea nu este singura modalitate. Catehismul spune:

„Când izvorăște dintr-o iubire prin care se iubește pe Dumnezeu mai presus de orice, pocăința se numește „desăvârșită” (pocăința de caritate). O astfel de căință remite păcatele veniale; ea obține, de asemenea, iertarea păcatelor mortale, dacă include hotărârea fermă de a recurge cât mai curând posibil la spovedania sacramentală” (CDC 1452).

Dacă cineva nu este catolic (deci nu recurge la Sacrament), atunci poate fi iertat, cu o căință perfectă și cu mărturisirea păcatelor sale lui Dumnezeu. Dacă un necatolic este în pericol de moarte, el poate primi Sacramentul – dacă este un creștin botezat.

„Dacă există un pericol de moarte sau dacă, după părerea episcopului diecezan sau a Conferinței episcopale, există o altă necesitate gravă și urgentă, slujitorii catolici pot administra în mod legal aceleași sacramente altor creștini care nu sunt în deplină comuniune cu Biserica catolică, care nu se pot apropia de un slujitor al propriei lor comunități și care le cer în mod spontan, cu condiția ca aceștia să demonstreze credința catolică în ceea ce privește aceste sacramente și să fie dispuși în mod corespunzător”. (Codul de Drept Canonic, canonul 844.4)

Atunci, de ce să mergi la spovedanie dacă poți fi iertat fără ea?
Multe motive, de fapt, eu am găsit cel puțin 21 dintre ele:

21 de motive pentru a merge la spovedanie!

  1. Dumnezeu a poruncit în Biblie să ne mărturisim păcatele unii altora. (Iacov 5:16)
  2. Este modalitatea obișnuită de a ne fi iertate păcatele.
  3. Primim harul de a ne împotrivi păcatului prin Sfânta Liturghie, precum și iertarea.
  4. Învățăm smerenia prin faptul că trebuie să ne mărturisim în fața altei persoane.
  5. Există o responsabilitate încorporată.
  6. Relația noastră cu restul Bisericii este vindecată.
  7. Primim sfat de la preot.
  8. Ne putem mângâia auzind cuvintele de absolvire.
  9. Toate păcatele sunt șterse.
  10. Ajută să-ți dea puterea de a-i ierta pe alții.
  11. Nu costă nimic.
  12. Nu putem fi siguri că avem o pocăință „perfectă” fără ea.
  13. Ne ajută să mergem adânc în interiorul nostru și să ne gândim cum ne putem îmbunătăți.
  14. Se simte bine din punct de vedere emoțional.
  15. Când ne dăm seama (din nou) că suntem păcătoși, este mai ușor să fim răbdători cu ceilalți.
  16. Întotdeauna confidențial – ceea ce se spune în confesional rămâne în confesional.
  17. Nu mai există vinovăție.
  18. Suntem mai bine pregătiți să primim Euharistia.
  19. Iertarea este o parte necesară pentru a crește în sfințenie.
  20. Conștiința noastră poate fi mai bine formată.
  21. Dacă am păcătuit de moarte, atunci Spovedania ne readuce în familia lui Dumnezeu – Biserica, precum și restabilește harul sfințitor în sufletele noastre!
Legături conexe: